Moldova

Tortura si maltratareadin partea politiei:

„E doar normal "

1. Introducere

„E doar normal sa fii batut de politie. M-am gîndit asa: ‚Ei bine, or sa ma bata si apoi o sa-mi dea drumul.’"

A.B., retinut de catre colaboratorii de politie din mun.Chisinau înperioada 25 februarie - 17 iulie 2006

Republica Moldova nu reuseste sa-si îndeplineasca obligatiile asumate prin aderarea sa la actele normative internationaleîn domeniul drepturilor omului, de asigurare a drepturilor persoanelor de a nu fi supusetorturii si altor tratamente cu cruzime, inumane si/sau degradante. În acest raport, Amnesty International demonstreaza ca în ciuda masurilor întreprinse de Guvernul Republicii Moldovade aliniere a legislatiei lastandardele europene si internationale, cazurile de tortura si de maltratare care au loc pe durata detinerii persoanelor în custodia politiei, continuesa fie raspîndite. Persoanele care sînt supuse maltratarilor si torturate de catre colaboratorii de politienu sunt protejate, nu dispun de remedii juridice efective de a se repune în drepturile lezate.

Presedintele Voronin a mentionat clar faptul ca Republica Moldova aspira la integrarea europeana:„Suntem parte din Europasi doar conditiile istorice au împiedicat dezvoltarea Republicii Moldova în acord cu procesele de integrare de pe continent."(1)Moldova este membra a Consiliului Europei din 1995 si a atins progreseconsiderabile în ce privesteameliorarea la capitolul respectarii, protectiei si promovarii drepturilor omului. Din momentul aderarii sale la Consiliul Europei, Republica Moldova a ratificat 62 din cele200 de conventii existente ale Consiliului Europei; a fost prima tara din Europa care a ratificat în 2006 Conventia împotriva traficului de fiinte umane. În 2003 a fost adoptat un nou Cod de procedura penala si un nou Cod penal, care au racordat legislatia interna a Republicii Moldova custandardele Consiliului Europei, iar în 2005 Codul penal a fost amendat prin includerea unui articol care se refera în mod special la tortura aplicata de catre persoanele cu functii de raspundere din cadrulautoritatilor de stat, articol care este în acord cu Conventia ONU împotriva torturii. În iulie 2006, Republica Moldova a ratificat Protocolul optional al Conventiei Natiunilor Unite împotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante.

La 22 februarie 2005, Republica Moldova si Uniunea Europeana (UE) au adoptat Planul de ActiuniMoldova-UEîn cadrul Politicii Europene de Vecinatate, care stabileste un numar de obiective, care prevadapropierea Republicii Moldova de standardele Consiliului Europei, inclusiv în ce priveste eradicarea torturii si a maltratarii.

În conformitate cu prevederileDeclaratiei de la Viena, precumsi cu Programul de Actiune adoptat la Conferinta internationala a drepturilor omului din 1993, Republica Moldova a adoptat un Plan National de Actiuni în domeniul drepturilor omului si este una dintre cele doar 17 tari din lume care au adoptat un asemenea plan. Planul acopera perioada 2004 – 2008 si stabileste obiective concrete în ce priveste ameliorarea conditiilor de detentie a persoanelor,prevenirea torturii si a maltratarii. În pofida acestui fapt, din introducerea documentuluise recunoaste faptul ca exista o distanta între intentiile Moldovei în ce priveste integrarea europeana si realitatea existentaîn tara:

„Standardele si principiile internationale de baza incluse în Constitutie si în alte acte legislative nu au devenit o realitate,deocamdata,si nu detin un loc special în viata societatii si a statului. Constiinta legala deformata,observata în ultima decada, neglijarea înradacinata a drepturilor omului si a libertatilor, ca si a fiintei umane în general, nihilismul legal si lipsa încrederii în stat au conditionat sentimentul de nesiguranta alpopulatiei, lipsa ei de încredere fata de abilitatea statului de a-i proteja drepturile."(2)

Pe parcursuldocumentariiunor cazuri concrete, pentru a fi posibil de scris acest raport, Amnesty International a concluzionatcaeste posibil ca modificarile legislative, precum si unele cazuri concrete ar putea conduce la o diminuarea numarului cazurilor de aplicare a torturiisi a maltratarilor. Un tînar politist a informat reprezentantiiAmnesty International în martie 2007,ca utilizarea violentei fizice nu e binevenita,si ca colaboratoriide politie utilizeaza acum mai frecvent presiunile psihologice. Amnesty International a descoperit cazuri în care politia s-a folosit de rudele de familiepentru aplicarea unei presiuni indirecte asupra detinutilor, mai întîi amenintînd rudele. În alte cazuri, politistii au amenintat detinutii cu condamnari penale mult mai grave, cu scopul de a-i face sa-si recunoasca vinovatia pe unele infractiuni minore.În ce priveste locurile de detentie, în raportul din 2004 a Comitetului European pentru prevenirea torturii, s-a declarat ca exista „o schimbare încurajatoare spre bine"în ce priveste aplicareatorturii si a maltratarilor, însa „problema este departe de a fi rezolvata". Se efectueazapresiuni asupra guvernului moldovean cu scopul de a eradica problema aplicarii torturii odata sipentru totdeauna: din 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a ajuns,în opt hotarîri,la concluzia ca Republica Moldova a violat dreptul de a nu fi supus torturii si maltratarilor; patru din aceste hotarîri au fost emise în 2007. În perioadacelor doua vizite a reprezentantilorAmnesty International din martie si iulie 2007, Ministerul Afacerilor Interne si Procuratura Generala s-au aratat deschisiîn ce priveste dorinta de a coopera cu Amnesty International. În cadrul întîlnirilor, oficialitatile au recunoscut ca tortura si maltratarile reprezinta o problema si au invitat Amnesty International sa faca recomandarila acest capitol.

Cu toate acestea, în ciuda unor evolutii pozitive, Amnesty International continua sa primeasca informatii referitoare laaplicarea torturiisia maltratariiîn perioada aflarii persoanelor în custodia politiei, astfel exista motive de a considera aceasta problemaca fiind una destul deraspînditala moment. Potrivit unui studiu realizat în 2004 de Institutul de Reforme Penale, 60,7 %dintre judecatori, procurori si avocati au considerat ca drepturile persoanelor acuzate în comiterea infractiunilorau fost violate; 42,8 %din acelasi grup au mentionat ca organele de urmarire penala au folosit violenta si alte mijloace de presiune asupra suspectilor. Sefii sectiilor din cadrul comisariatelor raionale de politie si ofiterii de urmarire penalacu care Amnesty International s-a întîlnit în 2007 cu ocazia vizitelor la comisariatelede politie, nu au dorit sa recunoasca problema, si au dat dovada de necunoasterea standardelor internationale în domeniul drepturilor omului.

Cu ocazia vizitei sale în Republica Moldova, Amnesty International a adunat cîteva studii de caz amanuntite; o prezentare a trei cazuri ilustrative la sfîrsitul prezentului raport. Victimele au declaratreprezentantilor Amnesty International cum drepturile lor de baza sunt violate, iar legislatia si prevederile proceduralenationale sunt ignorate de catre anchetatorii de politie.Serghei Gurgurov a declarat reprezentantilor Amnesty International ca a fost torturat de colaboratoriide politie ai sectorul Rîscani dinmunicipiulChisinau, în luna octombrie 2005, cu scopul de a obtine de la el declaratii de recunoastere a vinovatiei în ce priveste o serie de furturi de telefoane mobile. El a fost batut pîna si-a pierdut cunostinta, iar mai apoi colaboratoriide politie au încercat sa-l trezeasca cu socuri electrice.Serghei Gurgurov, care este în vîrsta de 28 de ani, a devenit invalid din cauza torturii si a maltratarilor la care l-au supus politistii. A.B.sustine ca a fost batut de trei ofiteri de la Directia securitate interna a Ministerului Afacerilor Interne; un ofiter a folosit catuse ca sa-l bata, iar un altul l-a batut cu o lanternade cauciuc. Cei doi ar fi fost ajutati de catre asistentul medical al centrului de detentie, care îl tinea de picioare si care si-a exprimat regretul ca aparatul de socuri electrice nu functiona.A.B. a fost retinut de politie de la 25 februarie 2006 pîna la 17 iulie 2006, si a fost acuzat de furt. El a fost batut pentru cu scopul de a-l impunesa depuna declaratii împotriva unui prieten care lucra ca politist. El a spus ca a refuzat sa depuna marturii false.La data de 21 mai 2007, Viorica Plate ar fi fost torturata de colaboratorii Comisariatuluide politie Botanica din municipiul Chisinau, cu scopul de a o forta sa declareca ar fi furat bani de la fostul ei sot. Ea a declarat ca ofiterii de politie au batut-o, au fortat-o sa îmbraceo masca de antigaz, lipsind-o de oxigen, iarasi au batut-o, dupaaceasta au agatat-o de un cuier de palarii asezat pestedoua scaune.

Informatiile din acest raport au fost adunate prin interviuri directe întretinute cu victimele, avocati, organizatii non-guvernamentale (ONG-uri), reprezentanti ai Ministerului Afacerilor Interne si ai Procuraturii Generale.Reprezentantii Amnesty International au efectuat doua vizite de documentare în Republica Moldova, în lunile martie si iulie 2007, au vizitat centre de detentie din Chisinau, Comrat, Taraclia, Ocnita, Edinet, Orhei si Straseni.Acest raport nu include nici un caz de torturare si maltratare din auto-proclamata republicamoldoveneasca nistreana (Transnistria). Acest lucru se datoreaza nu absentei torturii si a maltratarilorîn Transnistria, ci lipsei de informare a populatiei ce locuieste în Transnistria, fricii de a relata cazuri de tortura si maltratari, absenteiorganizatiilor non-guvernamentale care se ocupa cu tematica prevenirii torturii si apararii victimelor torturii, precum si constientizarii scazute a avocatilor din Transnistria.În raportul asupra vizitei sale din Transnistria din 2000, Comitetul european pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT) a declarat ca „un numar semnificativ de persoane private de libertate, care au fost intervievate de delegatia CPT, au sustinut ca ar fi fost supuse maltratarii din partea politiei".

Amnesty International solicitaGuvernului Republicii Moldova sa sporeasca numarul garantiilor împotriva torturii si a altor maltratari a persoanelor aflate încustodia politiei, precum: micsorarea perioadei de detentie de la 72 la 24 de ore,înainte de aducerea detinutului în fata unui judecator în cazurile penale, cu scopul de a asigura detentia persoanelorretinute depolitie pentru o perioada de timp cît mai scurta; sa asigure controale medicale obligatorii la sosirea în locurilede detentie; sa se asigure ca interogatoriile sa aiba loc în camere speciale de interogare, iar interogatoriile sa fie înregistrate pe cale audio sau video.Guvernul ar trebui sa puna capat impunitatii pentru actele de tortura si alte genuri de maltratari,prin asigurarea unor investigatii prompte, detaliate si impartiale a tuturor alegatiilor de tortura si alte rele tratamente; de asemenea, guvernul trebuie sa asigure faptul ca colaboratorii de politie suspectatipentru asemenea acte, sa fie suspendati pe durata investigatiilorîntreprinse, cu continuarea achitariisalariului integral; Guvernul trebuie sa mai asigure faptul ca statisticareferitoare la numarul plîngerilor si la modul cum au fost acestea rezolvate sa fie publicate în mod regulat, si ca victimele si familiile lor saprimeasca satisfactii echitabile. Guvernul Republicii Moldovatrebuie sa respecte recomandarea din 2003 a Comitetului ONU împotriva torturii si sa înfiinteze un mecanism independent, dotat cu resurse complete, care sa investigheze toate alegatiile de violari de drepturileomului, inclusiv a cazurilor de tortura siderele tratamente din partea organelor de mentinere a ordinii; conform cu ratificarea Protocolului optional la Conventia ONU împotriva torturii, Guvernul Republicii Moldova ar trebui sa înfiinteze un organism efectiv si independent care sa monitorizeze toate locurilede detentie.

În scopul protejarii sigurantei victimelor, numele lor indicate în acest raport au fost schimbate. Amnesty Internationaleste recunoscatoare tuturor acelora care au ajutat-o în redactarea acestui raport si considera ca recomandarile adresate Guvernului Republicii Moldovavor ajuta la eradicarea torturii si a altor rele tratamente care au loc în custodia politiei.

2. Obligatiile Republicii în conformitate cu prevederile dreptului international

Interzicerea torturii

Toate formele de tortura si de maltratari sînt inechivoc interzise de actele normativeinternationale în domeniul drepturiloromului. Aceasta interdictieeste prevazuta de numeroase tratate si alte instrumente internationale, si este parte integranta a dreptului international cutumiar,care se aplica fata de toatestatele, indiferent daca acestea sînt parte atratatelor,care contin interzicerea torturii si a tratamentului inuman si degradant. Tortura si maltratarile sunt interzise oricîndsiîn orice circumstante. Nu sînt acceptate exceptii, iar statele nu pot face derogari de la aceste obligatii pe perioada urgentelor nationale sau pentru oricare alte motive.

Din 1948, au fost adoptate numeroase documente internationale si regionale privind drepturile omului, care prevad aceasta interdictie. Aceste instrumente includ tratate si conventii care stabilesc obligatii legale pentru state. De asemenea,anumite acte normative internationale se limiteaza doar la declaratii, care nu prevad obligatii legalepentru state, precum sunt Declaratiile, dar care, fiind adoptate de catre Adunarea Generala ONU sau de alte organisme ONU, sînt deo autoritate considerabilapentru state, reprezinta întelegericomune între state, referitoare la standardeleinternationaleprevazuteîn aceste documente. Republica Moldova este stat parte la toate conventiile internationale de o importanta majora, si anume:

1. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (PIDCP) – Articolul 7

2. Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO) – Articolul 3

3. Conventia ONU împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, inclusiv Protocolul optional al Conventiei ONU împotriva torturii

4. Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

PIDCP prevede înfiintarea unui organism alcatuit din experti independenti, Comitetul pentru drepturile omului, care urmeaza sa supraveghezeimplementarea prevederilor sale de catre statele parti.CEDO permite persoanelor sa adreseze plîngeri Curtii Europene pentru Drepturile Omului, în cazul în care drepturile lor prevazute deConventie au fost violate. Curtea emite hotarîri care sunt obligatorii pentru statesi poate solicitastatelor sa achitecompensatii victimelor. Conventia împotriva torturii stabileste înfiintarea Comitetului împotriva torturii (CAT), un organism alcatuit din experti independenti, care documenteaza implementarea prevederilor Conventiei de catre statele parte. În 1985, Comisia ONU pentru drepturile omului a numit un Raportor Special pentru tortura, care este un expert ce are mandatul de a se adresa guvernelororicarui stat parte la Conventie, indiferent de tratatele la care acesta este parte, avînd inclusiv dreptul de a interveni în cazuri de urgenta.

La nivel european si international exista tratate care stabilesc înfiintarea unor organisme de monitorizare, în sarcina carora este vizitarea locurilorde detentie. Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii a intrat în vigoare în iunie 2006si stabileste un sistem regulat de vizitare a locurilor de detentie de catre organismele independente internationale si nationale. La nivel international, Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii creeaza un nou organism international de prevenire, numit Subcomitetul ONU pentru prevenirea torturii. La nivel national, statelor care au ratificat Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii li se solicita sa înfiinteze Mecanisme Nationale de Prevenire, în termen de un an de la ratificarea acestui document. Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptata în 1987, stabileste înfiintarea unui comitet de experti alesi din statele parti, a Comitetului european pentru prevenirea torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante(CPT), în sarcina caruia intra vizitarea locurilorde detentie, cu scopul de a preveni aplicarea torturii si a maltratarilor fata de detinuti. CPT a publicat un sir de materiale care contin standardele internationale, care abordeazaproblemele principale pe care le urmaresteComitetul pe durata vizitelor sale în locurilede detentie a statelor parti la prezenta Conventie; acestea includ o sectiune aparte care reglementeazadetentia persoanelor aflate în custodia politiei.(3) În special, CPT a vizitat de nouaori Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreana; în timpul acestor vizite a examinattematica aplicariitorturiisia maltratarilor pe durata retinerii de catre politie, de rînd cu alte probleme.(4)Rapoartele acestor vizite ofera recomandari foarteamanuntite, la care se fac trimiteri în acest raport.

Ca stat parte la toate aceste instrumente internationale de drepturile omului, Republica Moldova s-a angajat sa protejeze drepturile tuturor persoanelor aflate sub jurisdictia sa. În plus,fata de instrumentele care abordeaza tematica torturii si a relelor tratamente, exista cîteva texte internationale de baza care prevad standarde referitoare la detentie în general, si care includ garantii importante împotriva aplicarii torturii si a relelor tratamente: Codul ONU de Principii pentru protectia tuturor persoanelor aflate suborice forma de detentie sau în închisoare(Codul ONU de Principii) (the UN Body of Principles for the Protection of All Persons under Any Form of Detention or Imprisonment (UN Body of Principles)), Reguli minime ale ONUpentru tratamentul detinutilor.

Definitia torturii si a relelor tratamente

Conventia ONU împotriva torturii si a altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (Conventia împotriva torturii), la care Republica Moldova este parte, se refera clar la tortura si alte tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din partea persoanelor cu functie de raspundere din cadrul autoritatilor publice. Articolul 1 contine urmatoarea definitie a torturii:

„Pentru scopurile acestei Conventii, termenul ‚tortura’ defineste orice act prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, de natura fizica sau psihica, cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra sa sau a unei terte persoane,sau pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinta este provocata de catre un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimtamîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane."

3. Conditii politice, sociale si economice

Republica Moldova are o populatie de aproape patru milioane de persoane(5) si si-a obtinut independenta ca urmare a prabusirii URSS-ului în 1991. Limba de stat este moldoveneasca(6), dar rusa si gagauza (vezi mai jos) au statut de „limbi oficiale".

Republica Moldova se confrunta cu semnificative provocari politice si economice. În primul rînd, guvernul nu detine controlul asupra întregului teritoriu al tarii. Teritoriul la est de rîul Nistru si-a declarat independenta fata de Moldova în 1990, ramînînd însa parte a Uniunii Sovietice, sub numele de Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Transnistreana. Aceasta declaratie a fost urmata de conflictecare au escalat în martie 1992, în timpul carora s-au înregistrat mii de morti. Violentele au încetat în iulie 1992 prin semnarea unui acord între Republica Moldova si Federatia Rusa. Republica Moldoveneasca Transnistreana (Transnistria), care nu a fost niciodata recunoscuta la nivel international, functioneaza ca o republica prezidentiala cu propriul sau guvern si parlament, propriile forte militare si de militie, propria constitutie si moneda.

Relatiile cu grupul etnic gagauz din sudul tarii au avut mai mult succes. Gagauzii, un grup etnic de turci crestin ortodocsi, au luptat si ei alaturi de locuitorii Transnistriei în timpul razboiului civil de la începutul anilor 1990, dar au ajuns la o întelegere cu Moldova, dupa care Regiunea Autonoma Gagauza, desi nu are hotare geografice continue, are un grad de autonomie în interiorul Republicii Moldova.

Republica Moldova ramîne una dintre cele mai sarace tari din Europa de Est si din fosta Uniune Sovietica. Nu dispune de resurse naturale, iar agricultura, în care este angajata 40 la suta din populatie, nu este organizata eficient.Conform Programului Natiunilor Unitepentru dezvoltare (PNUD), „un larg grup de locuitori rurali încearca în mod simplu si disperat sa supravietuiasca".(7) Saracia si lipsa de locuri de munca conduc la un înalt nivel de emigratie si de trafic de fiinte umane. Oficialitatile estimeaza ca numarul moldovenilor care lucrau în strainatate în 2005 era de 394.500, iar banii trimisi de acestia au constituit 30 la suta din PNB în acel an.(8)Un ONG activ în Regiunea Autonoma Gagauza a declarat reprezentantilor Amnesty International, conform unui studiu realizat de acest ONG, ca 80 la suta dintrefetele dintr-o scoala locala aveau aspiratia de a lucra în strainatate, iar 70 la suta dintrecopiii dintr-o scoala locala aveau o ruda care lucra în strainatate.

Coruptia dezlantuita este o consecinta sociala a saraciei, care submineaza statul de drept si contribuie la impunitatea autoritatilor publice care încalca legea. Toate oficialitatile cu care reprezentantii Amnesty International s-au întîlnit pe durata vizitelor lor din martie si iulie 2007, au admis faptul ca coruptia este o problemala toate nivelurile de guvernare, inclusiv si printre colaboratorii de politie, avocati si judecatori. Un angajat al Ministerului Justitieia declarat ca: „Nu putem spune ca guvernul va fi lipsit de coruptie vre-o data. Aceasta ar însemna ca nu ar mai exista nici un guvern".

Violenta este tolerata la multe niveluri ale societatii moldovene. Violenta în familie este foarte raspîndita; vice-ministrul de justitie a declarat reprezentantilor Amnesty International ca daca toti parintii din Republica Moldova ar fi sa raspunda sincer daca îsi bat sau nu copiii, 100 la suta dintre parinti ar admite ca îsi bat copiii.

4. Practici de retinere politieneasca

Conform Legii Republicii Moldova cu privire la politie, colaboratorii de politie îsi organizeaza activitatea pe principiile „legalitatii, umanismului si echitatii sociale, conlucrarii cu cetatenii si cu colectivele de munca, pe principiile transparentei si respectarii secretului profesional". Legea specifica de asemenea ca, în caz de necesitate,politia poate viola drepturile si libertatile cetatenilor doar pentru îndeplinirea atributiilor de serviciu, în cazurile expres prevazute de lege. În Moldova, ca si în alte parti ale Uniunii Sovietice, politia este în curs de adaptare sa activeze într-un sistem politic democratic, depasind, relativ nu demult, activitatea sa în cadrul unui sistem autoritar, iar perioada de tranzitie în care se afla Republica Moldova nu este complet depasita. Politia din Republica Moldova în activitatea sa are înca mult comun cu activitatea militiei de stil sovietic, ca spre exemplu structura deosebit demilitarizata si ierarhizata, nerespectarea prezumtiei de nevinovatie de catre colaboratorii de politie, si bazarea pe dovezileobtinute prin depozitiile persoanelor implicate în procesul penal.

Cu toate acestea, exista o constientizare decrestere a necesitatii de implementarea schimbarilor, iar Ministerul Afacerilor Interne a initiat un proiect pe termen de un an împreuna cu Saferworld, un ONG din Marea Britanie, si împreunacu Institutul pentru Politici Publice (IPP) din Republica Moldova, în vederea dezvoltarii unei strategii politienesti bazate pe comunitate.În luna mai 2006, conform Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului, a fost aprobatun Cod de etica si deontologie a politistului, cu scopul de a îmbunatati comportamentul politistilor, cresterea încrederii societatii în politie si eradicarea abuzurilor politienesti. Codul de etica si deontologie stabileste principiile deconduita profesionala a politistilor, inclusiv legalitatea, impartialitatea, transparenta, flexibilitatea etc.

Variatele organede mentinere a ordiniide drept,precum politia criminala, politia judiciara, carabinierii si politia rutiera se afla sub jurisdictia Ministerului Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Interne are în subordine 38 de Izolatoare de Detentie Preventiva (IDP), majoritatea carora sînt atasate comisariatelor de politie raionale si care în total au capacitatea dea permite detinerea a1.564 de persoane. În plus,fata de IDP-urile conduse de Ministerul Afacerilor Interne, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei are propriul sau Izolator de detentieProvizorie în incinta saîn municipiul Chisinau.Centrul a fost înfiintat prin decret prezidential în 2002 si se subordoneazaPrim-Ministrului.

Codul de procedura penala si Legea cu privire la politie prevadmodalitatiledearestare side tratare a persoanelor retinute si arestate, precum si drepturile acestora. Multe aspecte ale tratamentului si ale conditiilor de detentiesînt de asemenea reglementate de Regulamentul intern al Ministerului Afacerilor Interne, precum Ordinul nr. 5care a fost modificat pentru ultima data în 2004,sicare nu este accesibil publicului.

Durata excesiv de mare petrecuta în detentie

Toate persoanele retinutesunt tinuteîn IDP-uri pe o durata de pîna la 72 de ore, înainte de a fi adusi în fata unui judecator. În acest stadiu, ei sînt fie transferati la o Institutie Penitenciara (IP sau acronimul rusesc SIZO), sau perioada de detentie a lor în IDP poate fi extinsa. Perioada de timp pe care detinutii o petrec de fapt în detentie nu este specificata în Codul de Procedura Penala, dar cu ocazia vizitelor la IDP-uri, reprezentantilor Amnesty International li s-a s20 comunicat ca detinutii pot fi retinuti pe o durata de pîna la 10 zile.Acest lucru este probabil notificat în careva regulamente interne. Cutoate acestea, este o practica frecventa cînd persoanele retinute, înainte de judecare sunt returnatefrecvent la IDP-uri de la SIZO, pentru interogari sau pentru efectuarea actiunilor procesuale. În timpul vizitei sale la IDP-uri în iulie 2007, delegatii Amnesty International au descoperit,ca majoritatea detinutilor care erau banuiti în cazuri penale fusesera readusi în mod repetat la IDP-uri înainte de judecare, ca sa se întîlneasca cu ofiterii de urmarire penala sau procurorii care se ocupau de cazurile lor.Fiecare vizita dura maximum 10 zile, înainte de întoarcerea la SIZO. Aceasta practica a avut un efect negativ asupra detinutilor: nu numai ca erau tinuti în conditii proaste pentru o perioada de timp excesiv de lunga, dar erau privati frecvent de posibilitatea de a fi vizitati de familiile lor.

O importanta garantie împotriva torturii si a maltratarii consta în asigurarea,ca autoritatile responsabile de urmarirea penala sînt separate de cele responsabile pentru detentie. Unul dintre punctele Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului este transferarea supunerii IDP-urilor Ministerului Justitiei. Aceasta ar reprezenta o garantie importanta împotriva torturii si a relelor tratamente, deoarece ar însemna ca detinutii vor fi tinuti în centreledepolitie doar pentru primele 72 de ore, conform legislatiei în vigoare. Ca acest lucru sa se poata întîmpla, un numar de noi centre de detentie de dinainte de judecare (case de arest) trebuie sa fie construite în tara, iar data de trecere la acest sistem este planificata pentruanul 2010. Amnesty International îndeamna guvernul moldovean sa actioneze fara întîrziere pentru a transfera responsabilitatea pentru detinuti în sarcina Ministerului Justitiei, chiar daca acest lucru va însemna ca angajatii Ministerului Justitieivor trebui sa activeze în cadrul comisariatelor de politie conduse de Ministerul Afacerilor Interne.

Lipsa separarii dintre prizonierii condamnati si persoanele retinute pentru anchetare

Potrivit Regulilor minimale standarde ale ONU privind tratamentul detinutilor, detinutii care se afla în asteptarea judecarii trebuie sa fie tinuti separat de persoanele condamnate, trebuie sa le fie respectata prezumtia nevinovatieisi sa fie tratati în modul corespunzator. În Republica Moldova, aceasta separare nu este respectata în prezent, deoarece detinutiicare au fost sanctionati cu arest conform Coduluide ContraventiiAdministrative,sînt de asemenea tinuti în IDP-uri (vezi sectiunea 4.5).

Transferarea planificata a IDP-urilorsub jurisdictia Ministerului Justitiei ar conduce la aceea capersoanele arestate în baza Codului de Contraventii Administrative vor putea fi tinute separat de persoanele aflate sub arest preventiv pe cauze penale. Aceasta separare ar trebui sa aibaloc cît mai rapid posibil.

Criterii pentru evaluarea activitatii organelor de politie

Una din consecintele trecutului sovietic este o rata foarte înalta a condamnarilor, de aproape 76 la suta, comparata cu o rata a condamnarilor în Occidentde 20-40 la suta.(9) Se fac presiuni asupra colaboratorilor de politie ca sa sporeasca numarul de infractiuni descoperite, iar acest lucru este utilizatca o unitate de masura a succesului mai mult decît alti factori, ca de exemplu perceptia publica a politiei sau prevenirea crimelor. Un colaboratorde politie, angajat recent, a declarat reprezentantilor Amnesty International ca performanta sa este masurata prin numarul cazurilor pe care le trimite în instanta de judecata. Calitatea cazurilor nu este apreciata,iar hotarîrile instantelor judecatoresti nuse iau în consideratie. Seful politiei din Ocnita a confirmat acest lucru reprezentantilor Amnesty International în iulie 2007, si a declarat ca Comisariatul Raional de Politieeste unul dintre cele mai bune din tara, deoarece ei suntcapabili sa transmita procurorului 97% din cazurile lor. Cînd a fost întrebat daca cunostea ce hotarîri lua instanta de judecata în privinta acestor cazuri, el a raspuns ca acest lucru nu îl priveste. În timpul unei întîlniri la Ministerul Afacerilor Interne din martie 2007, s-a confirmat faptul ca salariile colaboratorilor de politiedepind de calitatea muncii depuse. Reprezentantilor Amnesty International li s-a spus ca salariile pot varia în mod substantial. ÎncalcarileCodului de Procedura Penala vor fi pedepsite prin reduceri salariale, dar de asemeneaun sef de politiepoate decide acordarea unei recompense politistului pentru descoperirea unei infractiuni. Reprezentantilor Amnesty International li s-a mai spus ca nu sunt stabilite norme pentru descoperirea infractiunilor, dar ca este vorba de o competitie în cadrul Ministerului pentru prezentarea unorrate înalte de condamnare. Amnesty International considera ca noi criterii pentru evaluarea activitatii politiei, conforme cu Codul de etica si deontologie, ar ajuta la combaterea torturii si a relelor tratamente.

Bazarea pe declaratii de recunoastere a vinovatiei

Politia din Republica Moldova se bazeazadeseori pe declaratii de recunoastere a vinovatiei. Codul de procedura penala prevede acumularea si altor probe, în afara de declaratii de recunoastere a vinovatiei, dar aceastanu este obligatoriu, iar în practica, de obicei, probele consista doar din depozitiilemartorilor.

În multe IDP-uri au aparut recent camere destinate interogarilor, amplasate în apropiereacelulelor; totusi, fiind întrebati, majoritatea ofiterilor de urmarire penala si a sefilorcomisariatelorde politieraionale au admis ca interogarile pot avea loc si în birourile ofiterilor de urmarire penala. În majoritatea cazurilor care au fost în vizorul organizatiei Amnesty International, tortura si maltratarea au avut loc mai degraba în birourilecolaboratorilor operativi,decît în camerele speciale din zona de detentie. Nu este prevazutaobligatiade înregistrare a interogatoriilor efectuate lapolitie, cu echipament audio sau video.

O acuta lipsa de resurse contribuie la tendinta de bazare pedeclaratii de recunoastere a vinovatiei. Cu ocazia vizitei din iulie 2007 a reprezentantilor Amnesty International la sase Comisariate de Politie, ofiterii de urmarire penala au declarat,ca îsi procurase computerele,precum si altemijloace tehnice din propriii bani, iar orice reparatiea birourilor avea loc, de obicei, din cont propriu. Un tînar politist a spus reprezentantilor Amnesty International, ca în martie 2007 nu numai platise pentru computerul sau din propriul salariu, dar tot el îsi achita-se din buzunarul propriu scaunul si majoritatea convorbirilor telefonicede serviciu.

Republica Moldova a depus eforturi în vederea racordarii legislatiei internelastandardele internationale, astfel ca ele sa ofere garantii pentru detinuti, precum accesul la un avocat, accesul la un medicsi laîntrevederi cu membrii familiei sale, si de asemenea, asigurarea,ca plasarea în detentie are loc doar în rezultatulunei hotarîri judecatoresti. Aceste garantii sînt adesea pur si simplu ignorate, si uneori sînt ineficiente datorita altor defecte existente în cadrul sistemului.

4.1 Accesul la un avocat

„Pierdem procese la Curtea Europeana,pentru ca procurorii nu acorda atentie nimicurilor [пустяки] precum accesul la un avocat".

Vice-Procurorul General

„ Perioada imediat urmatoare dupa privarea de libertate este cea,în care riscul intimidarii si al relelor tratamente fizice este cel mai mare. Prin urmare, posibilitatea ca persoanele aflate în custodia politiei sa aibaacces la un avocat în timpul acestei perioade,reprezinta o garantie fundamentala împotriva relelor tratamente... Dreptul de acces la un avocat trebuie sa includa dreptul de a vorbi cu acesta în confidentialitate. Persoana respectiva ar trebui de asemenea, în principiu, sa aibadreptul de a avea un avocat prezent în timpul interogatoriilor efectuate de politie..."

CPT, Al 12-lea Report General, Para 41

Raportorul Special ONU pentru problemelede tortura a mentionat într-o recomandare ca „dreptul de a avea acces la un avocat esteunul dintre drepturile de baza a unei persoane private de libertate".(10)CPT a declarat ca dreptul de acces la un avocat este „o garantie fundamentala"împotriva relelor tratamente si ca acest drept trebuie sa fie aplicat imediat dupa plasarea în detentie. Asa cumavocatul Veaceslav Turcan a declarat reprezentantilorAmnesty International, „un avocat istet si bine educat este ca un trimis de la Dumnezeu pentru victimele torturii si ca o Nemesis [n.tr.: un inamic razbunator] pentru torturatori, dar va mai dura pîna cînd vor exista destui asemenea avocati în Moldova".

Conform Articolului 69 din Codul de Procedura Penalaal Republicii Moldova, accesul la un avocat este obligatoriu în toate proceselepenale. De asemenea, acesta mai este obligatoriu cînd o persoana banuita nu are posibilitatea de a se apara desinestatator, din motive de dizabilitate mintala sau fizica, sau cînd persoana banuita este minora. Articolul 64din acelasi Codstipuleaza ca banuitii au dreptul de a fi interogati de politie în prezenta unui avocat, daca o doresc. Articolul 167 din acelasi Cod stipuleaza,ca în termen de trei ore de la retinere, toate persoaneletrebuie sa fie informate cu privire la dreptul lor la aparare legala, precum si despre motivele retinerii, ca si despre toate celelalte drepturiprocesuale.

Amnesty International îsi exprima îngrijorarea în legatura cu faptul ca, în pofidaacestor garantii legale, majoritatea detinutilor nu îsi vad imediat avocatuldupa retinere, si ca adesea devin victimele torturii si ale relelor tratamente din partea colaboratorilor de politieînainte de a se întîlni cu avocatul. Interogarile se desfasoara adesea fara prezenta unui avocat, iar în multe cazuri calitatea asistentei juridice acordatenu este o garantie suficienta împotriva torturii si a relelor tratamente. Multi avocati sînt fosti colaboratoride politie, iar acest lucru poate conduce la un conflict de interese, deseoriîn favoarea politiei si împotriva clientilor pe careîi apara.

Vitalii Colibaba a fost retinut la 21 aprilie 2006 de catre colaboratorii de politie ai Comisariatului de Politie din sectorul Buiucani, mun. Chisinau. El a declaratreprezentantilor organizatiei Amnesty International,cacolaboratorii de politie l-au torturat cu scopul de a-lfortasa declareca ar fi ranit un colaboratorde politie în timpul unei încaierari între persoane aflateîn stare de ebrietate.I s-a permis sa vada un avocat doar dupa sase zile de detentie. SergheiGurgurov nu a vazut un avocat din momentul în care a fost retinut de politie la 25 octombrie 2005 si pîna la 3 noiembrie2005, cînd a fost dus în instanta de judecata. În iulie 2007, cu ocazia vizitarii de catre Amnesty International a Comisariatelor de Politie, toti ofiterii de urmarire penala si sefii Comisariatelor de Politieau asigurat reprezentantiiAmnesty International,ca interogarile au loc doar în prezenta unui avocat, dar atunci cînd reprezentantii Amnesty International au intrat într-un birou utilizat de mai multiofiteri de urmarire penala si li s-a spus ca tocmai are loc o interogare, nici un avocat nu era prezent la moment.

Cîteodata, calitatea asistentei juridiceacordatepersoanelor retinute nu ofera nici o protectie împotriva torturii si a relelor tratamente. A.B.a fost retinut la 25 februarie 2006 si a declarat ca a fost maltratat cu cruzime de catre colaboratorii de politie ai Directiei de Securitate Interna a Ministerului Afacerilor Interne, cu scopul de a-l forta sa declare despre faptulca un colaboratorde politie ar fi furat cupoane de benzina. Politistii au chemat un avocat din oficiu, dar, conform celor spuse de A.B., acesta nici macar nu a luat notite cînd A.B. i-a spus despre maltratarea la care a fost supus, si avocatul nu aatras atentia asupra faptuluica A.B. era murdar de sînge. Avocatul i-ar fi cerut lui A.B.sa-i dea cei 150 de dolari americani pe care îi avea asupra sa în momentul arestarii, si apoi a plecat. Dupa spusele lui A.B., initial politistii au notat faptul ca A.B. ar fi dat banii avocatului, dar avocatul ar fi spus colaboratorilorde politie sa distruga acel raport, iar acum nu mai exista nici o dovada ca banii ar fi fost luati.

În cîteva locuride detentie, inclusiv la Izolatorul de la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si a Coruptiei (CCCEC), precum si la IDP-ul din cadrul Comisariatului General de Politie al municipiului Chisinau, avocatii î-si pot vedea clientii doar printr-un ecran de sticla. Aceasta situatie înseamna ca documentele nu puteau fi transmisecu usurinta, si exista motive de a banui ca aceste conversatii erau înregistrate. Între 1 si 3 decembrie 2004, Baroul Avocatilor din Moldova a fost în greva, refuzînd sa ia parte la orice proceduri din instantele judecatoresti sau sa participe la actiunile de urmarire penala, pîna cînd Ministerul Afacerilor Interne va fi de acord sa ofere avocatilor camere pentru întîlnirile confidentiale cu clientii lor. Aceasta cerere le-a fost refuzata. Cînd în martie 2005 Baroul Avocatilor a cerut inspectarea ecranului de sticla de la CCCEC cu scopul de a verifica daca avea sau nu microfoane ascunse în el, administratia a refuzat acest lucru, chiar daca Baroul Avocatilor s-a oferit sa acopere costul demontarii ecranului de sticla.

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decis în procesul Oferta Plus SRL v. Moldova,ca dreptul solicitantului de a apela la Curtea Europeana a fost violat pentru ca nu a fost posibil ca sa discute cu avocatul sau în confidentialitate. În acest caz, solicitantul s-a putut adresa avocatului sau printr-un ecran la CCCEC, si desi convenisera sa nu discute anumite probleme legate de proces, din frica ca aceasta convorbire le era ascultata, au discutat asupra faptuluica acuzarile penale împotriva solicitantului nu corespundeau cu hotarîrile instantelor judecatoresti pe cauze civile. În ziua urmatoare, ofiterul de urmarire penalas-a deplasat la arhiva Curtii de Apel Economice si a ridicat dosarul respectiv, fapt ce presupuneca actiunea sa era bazata pe informatii obtinute prin ascultarea convorbirilor dintresolicitant si avocatul sau.

Cu ocazia vizitei reprezentantilor Amnesty International la CCCEC în iulie 2007, li s-a aratat o camera de interviuri pusa la dispozitia avocatilor si a clientilor lor, de unde ecranul de sticla fusese îndepartat, iar reprezentantilor Amnesty International li s-a spus ca acest lucru s-a întîmplatca urmare a plîngerilor si criticilor depuse.

4.2 Accesul la un medic

„Un control medical adecvat trebuie oferit persoanei retinute sau închise cît mai prompt posibil dupa admitereala centrul de detentie sau la închisoare, iar dupa aceea, oricînd este necesar, trebuie acordate tratamente si îngrijiri medicale. Aceste tratamente si îngrijiri medicale trebuie acordate gratis."

Codul ONU de Principii, Principiul 24

Organismele si mecanismele internationale de drepturile omuluiafirma,ca examinarile medicale independente care au loc la amplasarea persoanei într-un locde detentie,sînt garantii foarte importante împotriva torturii. Comitetul ONU pentru drepturile omului a subliniat necesitatea ca „suspectii sa fie examinati de catre un medicindependent imediat dupa retinereapersoanelor, dupa fiecare interogaresi înainte de a fi adusi în fata instantei de judecata care le examineaza cazul, precum si atunci cînd sînt eliberati".(11)

Articolele 64 si 66 ale Codului de Procedura Penala acorda persoanelor retinute dreptul de a solicita asistenta medicala, iar Legea ocrotiriisanatatii acorda detinutilor înainte si dupa judecata dreptul la îngrijiri medicale, precum si dreptul de a nu fi supusi unor tratamente care sa le afecteze sanatatea.Cu toate acestea, Amnesty International este îngrijorata de lipsa obligatieide a efectua controale medicale la sosirea persoanelor în locurilede detentie, si ca toate celelalte garantii legale referitoare la sanatate nu sînt întotdeauna respectate în realitate. Cu ocazia unei întîlniri cu reprezentantiiAmnesty International din luna martie, Vice-procurorul Generala fost de acord ca procurorilor care efectueaza urmarirea penala pe cazurilede tortura,le-ar fi de mare ajutor daca,controalele medicale la admiterea în locurile de detentie ar fi obligatorii.

Unul din punctele Planului National de Actiuni în domeniul drepturilor omului prevede introducea para-medicilor în toate Comisariatelor de Politie, iar de la sfîrsitul anului 2006, toate IDP-urile au angajat cîte un para-medic. Felcerii, dupa cum sînt acestia numiti, sînt pregatiti la un colegiu medicalpentru o perioada mai scurtade timp, decît medicii profesionisti cu calificari complete. Felcerii mentin un registru al starii de sanatate a detinutilor si completeaza formulare cînd efectueaza controlul medical al persoanelor detinutela amplasareasi la plecarea din IDP.

Conform organizatiei non-guvernamentale (ONG) Juristii pentru Drepturile Omului, introducerea felcerilor a redus numarul cazurilor de tortura. Cu toate acestea, Amnesty International este îngrijorata de faptul ca sistemul înca mai are nevoie de îmbunatatiri considerabile, si urmeaza sa oferegarantiiîmpotriva torturii si a relelor tratamente.Felcerii sînt angajati de Seful institutiei de detentie si nu sînt, prin urmare, independenti. Într-un caz adus la cunostinta organizatiei Amnesty International, felcerul de la Directiade Combatere a Crimei Organizate, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ar fi ajutat politistiisa-l tina pe A.B.în timp ce acesta era batut de colaboratoriide politie cu scopul de a-l forta sa depuna declaratii false. În ciuda prezentei unui felcer în toate locurile de detentie, controalele medicale efectuate la sosirea în detentie nu sînt înca obligatorii, ci doar recomandate. Dupa cum a descoperit Amnesty International, acest lucru depinde de faptul daca un felcer se întîmpla sa fie de serviciu atunci cînd este adus un detinut. Un reprezentant Amnesty International a discutat cu un detinut de la IDP-ul din cadrul Comisariatului General de Politie din strada Tighina din Chisinau, ca era tinut într-o celula de comun cudetinutii bolnavi de tuberculoza, dar care sustinea ca el nu suferea de tuberculoza. Felcerul nu a putut sa arate nici un fel de documente medicale ale acestei persoane, si a sugerat ca acest detinut a fost probabil plasatîn dimineata cînd el nu era de serviciu. În iulie 2007, felcerii cîstigau doar 600-700 de lei pe luna (36 – 42 de euro),(12)si majoritatea lucrau si în alte locuri în acelasi timp, de obicei într-un spital din apropiere, astfel ca sa poata veni la Comisariatul de Politie cînd erau chemati.

În ciuda prevederilor existente în Codul de Procedura Penala,detinutilor le estefoarte dificil sa insiste asupra dreptului de a fi supus îngrijirilor medicale adecvate. În 2006au fost emise doua deciziiale Curtii Europene pentru Drepturile Omului în care a fost vizat accesul persoanelor detinute la îngrijiri medicale în Republica Moldova. În procesul Boicenco v. Moldova,Curtea Europeana a decisca lui Nicolae Boicenco nu i s-au acordat îngrijirilemedicale adecvate, iar pentru o perioada de doua saptamîni nu i s-a oferit deloc nici o îngrijire medicala, ceea ce a constituit o violare a Articolului 3din Conventie. Nicolae Boicenco a fost detinut la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si a Coruptiei (CCCEC). La 20 mai 2005 el a fost batut la arestare si, ca rezultat, si-a pierdut cunostinta. Nicolae Boicenco a ramas într-o stare semi-constienta, destupoare pentruo perioada de mai mult de sase luni. A fost tinut într-un spital penitenciar de la 24 maipînala 1 septembrie 2005, dar înacea durata de timp nu s-a facut nici o diagnosticare, nu a fost efectuata nici o radiografiere a creierului, familiei sale nu i s-a permis sa-l viziteze, iar cererilefamiliei sale de a petrece o examinare de catreun medic independent au fost refuzate. Nicolae Boicenco nu se putea misca sau vorbi, iar tratamentul sau se limita doar la mentinerea lui în stare viabila. De la 1 septembrie la 15 septembrie a fost trimis înapoi la închisoare într-o stare semi-constienta, în loc sa fie transferat imediat la un spital neurologic,asa cum fusese planuit.

În procesul Holomiov v. Moldova, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decisca a existat o violare a Articolului 3 deoarece autoritatile nu au reusit sa-i ofere lui Viktor Holomiov îngrijiri medicale adecvate. Viktor Holomiov a fost arestat la 26 ianuarie 2002, fiind suspectatde încurajarea unui act de coruptie. El a fost detinut la SIZO nr.3 pentru o perioada de aproape patru ani, pîna la 28 decembrie 2005, cînd un judecator a hotarît sa i se schimbe masura de reprimare înarest la domiciliu. Viktor Holomiov a suferit de numeroase probleme urologice grave, precum si de traumatism cranian. În ciuda mai multor recomandari ale medicilorca sa fie supus unei operatii urgente, pentru a evita riscul de a avea rinichii defectati în perspectiva, nici o operatie nu a avut loc si Holomiov nu a putut nici sa consulte mediciispecializatiîn problemele sale individualede sanatate.

Serghei Gurgurov a declarat ca a fost torturat de colaboratoriide politie în octombrie 2005, si ca pîna la 9 decembrie nu a primit îngrijiri medicale speciale pentru ranile suferite ca rezultat a torturii aplicate. A fost vazut de un medic doar pe 11 noiembrie, iar medicula refuzat sa-i stabileasca un diagnostic, spunînd ca trebuie sa fie examinat într-un spital si a solicitat politiei ca Gurgurov sa fie transferat imediat.În ziua urmatoare, la insistentele avocatului lui SergheiGurgurov, seful Departamentului de Neurochirurgie al unui spital local l-a vizitat pe SergheiGurgurov, si a confirmat ca acesta trebuia sa fie urgent examinat cu echipament disponibil doar la spital. Autoritatile l-au transferat în sfîrsit pe SergheiGurgurov la spitalul penitenciar Pruncul în data de 2 decembrie, dar acest spital nu i-a putut oferi îngrijirea neurologica de specialitate de care avea nevoie, si doar dupa ce a fost eliberat pe cautiune, la 9 decembrie, Gurgurov a putut primi tratamentuladecvat pentru ranile la cap si la coloana vertebrala pe care le-a suferit în timpul aflarii sale în custodia politiei.

Atunci cînd A.B.a fost retinut pe 25 februarie 2006, si, dupa cum a declarat el, a fost batut grav de catre colaboratoriide politie de rang înalt dincadrulDirectiei de Securitate Internaa Ministerului Afacerilor Interne, bataie aplicatala IDP din cadrul Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate, acestuia nu i s-a oferit nici o asistenta medicala pîna cînd, încurajat de colegii de celula, a solicitatsa fie vazut de unmedic. Felcerul care era disponibil la IDPnu a putut sa-i acorde asistenta medicala necesara în legatura cu ranile sale, precum, rani de ureche, iar, dupa doua zile, A.B. a fost dus la spitalul Ministerului Afacerilor Interne, unde ranile i-au fost bandajate, dar au fost lasate netratate. Aceasta vizita la spital a ramas neînregistrata si, conform avocatului sau, A.B.a ramas în IDP din cadrul Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate pentru înca doua luni, pentru ca colaboratoriide politie care îl batusera,au dorit sa evite petrecerea controlului medical în privinta lui de catre un mediccare i-ar fi înregistrat ranileîn carticicamedicala.

4.3 Accesulla lumea exterioara

„Imediat dupa arestare si dupa fiecare transfer de la un loc de detentie sau închisoare la altul, un detinut sau o persoana închisa,trebuie sa aiba posibilitatea de a informa sau sa ceara autoritatilor competente sa informeze membrii familiei sale sau alte persoane adecvate alese de el – despre arestarea, detentia sau trimiterea la închisoare, sau despre transfer si despre locul unde este tinut în custodie."

Codul ONU de Principii, Pricipiul 16

Daca un detinutare acces la lumea exterioara si lumea exterioara poate sa-l contacteze pe detinut, acest lucru ajuta la spargerea izolarii care face posibila comiterea de abuzuri. Unul dintre aspectele importanteale acestei garantii este dreptul de a informa prietenii sau familia asupra survenirii detentiei, sau de a-i informa personal.

Articolul 64 al Codului de Procedura Penalaa Republicii Moldova prevede acordarea dreptului persoanei banuite de a-si informa rudele despre locul unde este retinut,prin intermediul organului de urmarire penala, „imediat sau nu mai tîrziu de sase ore dupa retinere".

Amnesty International a întîlnit cîteva cazuri în care membrii familiei nu au fost informati prompt despre locul de retinere a rudelor lor, sau despre acuzatiile aduse împotriva acestora. Mihail Kaldarar a fost retinut la 19 iulie 2005 în legatura cu urmarirea penala initiata pe un caz de omucidere. La 25 iulie, Curtea de Apel din Balti a hotarît eliberarea luidatorita dovezilor insuficiente pentru retinere. Cu toate acestea, el nu a fost eliberat,iar familia sa nu a avut nici o informatie despre locul unde era detinut, pîna la data de 3 august, cînd s-a confirmat faptul ca el era înca detinut, în ciuda hotarîrii Curtiide Apel. În cele din urma el a fost eliberat la 8 septembrie, fara sa fie acuzat.

4.4 Aducerea detinutilor în fata autoritatii judecatoresti

„Orice persoana arestata sau retinuta în legatura cu o acuzatie penala trebuie sa fie adusa prompt în fata unui judecator sau a altui ofiter autorizat de lege sa exercite puteri judecatoresti, si sa i se acorde posibilitatea judecarii într-o durata rezonabila de timp, sau sa fie eliberata."

Articolul 9 (3) al PIDCP

Cerinta de a aduce detinutii în fata unui judecatorcît mai rapid posibil dupa arestare este o garantie foarte importanta pentru protejarea drepturilor persoanelor retinute, deoarece înlatura abuzul de putere asupra unui detinut pe care autoritatile ar putea sa-l exercite astfel.Judecatorii trebuie sase asigure de faptul ca toate plasarile în detentie sînt legale si întemeiate, si trebuie sa solicite investigarea oricaror dovezi de tortura sau altor maltratari, sa dispuna eliberarea daca retinerea este ilegala, sau daca este necesar tratamentul medical.

Conform Articolului 25 din Constitutia Republicii Moldova, durata de retinere a persoaneipîna la aducerea sa în fata judecatorului nu trebuie sa depaseasca 72 de ore de la momentul retinerii, iar termenul de prelungire a mandatului de arest poate fi extins printr-o hotarîre judecatoreascapentru o durata de pîna la 10 zile, si nu poate depasi 30 de zile. Dupa 30 de zile, detinutilor trebuiesa li se înainteze învinuirea si sa fie amplasati într-un IDP, pot fi eliberati pe cautiune în asteptarea judecatii, sau eliberati.

Noul Cod de Procedura Penala adoptat în 2003 a introdusfunctia judecatoruluide instructie, al carui sarcina este sa autorizeze retinerea si/saueliberarea suspectilor, perchizitiile, confiscarea proprietatii, si sa ia decizii asupra trimiterii în institutiilemedicale. Conform Articolului 166 din Codul de Procedura Penala, persoanele pot fi retinutepîna la 72 de ore de catre politie, dar la sfîrsitul acestei perioade trebuie sa fie adusi în fata judecatorului de instructie. Aceasta durata de timp este considerata ca fiind perioada permisade lege, mai degraba limita maxima de retinere, si rar se întîmpla ca persoanele retinute sa fie aduse înfata unui judecator înainte de expirarea celor 72 de ore.

În unele cazuri care au ajuns în vizorulorganizatiei Amnesty International, aducerea unei persoane banuite în fata unei autoritati judecatoresti nu a contribuit cu nimic la respectareadrepturilor detinutilor.În cazul lui A.B., lui nu i s-au oferit îngrijirilemedicale adecvate pentru ranile sale,în ciuda faptului ca în fiecare luna din perioada celor cinci si jumatate de luni ale detentiei sale dinaintea judecarii, el a fost adus în fata unui judecator pentru a i se prelungi duratadetentiei. De fiecare data cînd judecatorul vedea ranile lui A.B., solicita sa i se acorde îngrijiri medicale, dar hotarîrile judecatorului erau ignorate de catre colaboratoriide politie. Judecatorul nu a hotarît eliberarea sa pe cautiune, astfel încît A.B.sa poata sa-si trateze ranile, si nici nu a solicitatpetrecerea efectuarii urmaririi penale în privintamaltratarii si torturii. SergheiGurgurov a fost adus înaintea unui judecator de instructie la 3 decembrie 2005, dupa ce a fost torturat de catre colaboratorii de politie. La vederea vatamarilor sale, judecatorul a hotarît sa-l elibereze pe cautiune, dar colaboratorii de politie au ignorat hotarîrea judecatorului si l-au luat pe SergheiGurgurov înapoi în detentie. Faptul ca mandatul de arestare nu a fost utilizat pentru retinerea sa în 2005, si ca a fost scos la iveala dupa hotarîrea judecatorului de a-l elibera, pune la îndoiala legalitatea documentului.

Amnesty International îsi exprima îngrijorarea ca judecatorii nu fac tot ce le sta în putere pentru a proteja drepturile detinutilor si pentru a preveni tortura si relele tratamente, si încurajeaza Ministerul Justitieisa se asigure ca toti judecatorii vor fi instruiti, sa dispuna efectuarea urmaririi penaleatunci cînd se confrunta cu cazuri de tortura si rele tratamente, sa decida eliberarea pe cautiune a unui suspect, atunci cînd este necesar, pentru a se asigura ca acesta nu va fi supus torturii si relelor tratamente, sau sa decidaasupra acordarii unui tratament sau efectuarea examinarii medicale.

4.5 Insuficientegarantii legale pentru persoanele arestate administrativ

Garantiile prezentate în sub-sectiunile de mai sus sînt adesea ignorate în practica, dar cei arestatiîn baza Codului cu Privire la ContraventiileAdministrative beneficiaza de înca si mai putine garantii.În realitate exista doua standarde diferite de protejare a drepturilor detinutilor. Luînd în considerare Raportul Guvernului din 2003, Comitetul ONU împotriva torturii a solicitat Guvernului Republicii Moldova„sa se asigure ca garantiile fundamentale împotriva torturii si a maltratariloraplicate detinutilor, inclusiv celor arestatipentru contraventiiadministrative, sa fie disponibile în realitate".

Conform Codului cu privire la Contraventiile Administrative, persoanelepot fi retinute pentru o perioada nu mai mare de trei ore înainte de aducerea luiîn fata unui judecator, dar daca persoana nu are documente de identitate, ea poate fi retinuta pîna la 10 zile cu acordul procurorului si faraa fi necesara o hotarîre judecatoreasca. În unele cazuri, Codul cu privire la Contraventiile Administrative nu prevede clar durata maxima pentru care o persoana poate fi retinuta înainte de a fi prezentataunuijudecator. Articolul 249 aliniatul2 afirma ca cei care comit acte de huliganism, acte de încalcare a ordinii publice, sau încalcaregulile de organizare a manifestatiilor publice si adunari,pot fi retinuti „pîna la examinarea cazului de catre instanta judecatoreasca respectiva".

Orice persoana retinuta pentru o contraventie prevazuta deCodul cu privire la Contraventiile Administrative, nu are dreptul automat la un avocat. Acest lucru nu înseamnanumai, ca un mare numar de persoane atrase la raspundere administrativa pentru comiterea contraventiilor administrativesunt private de dreptul de a avea un avocat, darsi creeaza si o posibilitate pentru politie de a detine aceste persoane,astfel încît sa poataextrage o declaratie de recunoastere a vinovatiei, pentru a-l acuza de o infractiune mai grava.

Odata ce au primit o hotarîre, arestatiiadministrativ sunt tinuti în IDP-uri pîna la 15 zile, în conditii care le ameninta sanatatea. Conform noului Cod executiv adoptat în 2005, arestatii administrativi trebuie sa fie detinuti în sistemul penitenciar condus de Ministerul Justitiei. Astfel, pîna cînd responsabilitatea pentru detinerea în stare de arest preventiv nu va fi transmisaîn sarcina Ministerului Justitiei ( planificata pentruanul2010), si pîna la construirea noilor centre de detentie care au fost planuite, arestatii administrativi vor continua sa fie tinuti în IDP-uri. În multe cazuri, arestatii administrativi sînt tinuti împreuna cu detinuti care se afla sub urmarire penala.

În timpul unei vizite la Comisariatul Raional de Politie din Ocnita, reprezentantii Amnesty International s-au alarmat atunci, cînd lis-a spus ca arestatii administrativi sînt „folositi" de autoritatile publice la munca de curatire si la alte munci. Angajatii Ministerului Afacerilor Interne au afirmatsus si tare ca acest lucru se întîmpla doar cu acceptul arestatilor administrativi, si au afirmatca estemaipreferabil sa lucrezi în aer liber,decît sa stai într-o celula rau-mirositoare.Aceasta practica nu este inclusa înnici o lege, dar este descrisa în Ordinul nr.5 al Ministerului Afacerilor Interne. Amnesty International este preocupata de crearea unorgarantii efective, cu scopul de a se asigura ca nu se abuzeazade aceasta practica si ca persoanele nu sînt arestate doar pentru a fi atrase la munci neremunerate.

Amnesty International solicita Guvernului Republicii Moldovasa asigure,ca prevederile Codului cu privire la Contraventiile Administrative vor fi schimbate, astfel, încîtsa se asigure ca toate persoanele arestate administrativ sa fieaduse fara întîrziere în fata unui judecator, si ca acestorali se oferagarantiile necesare pentru a nu fi aplicata torturasi maltratarea, precumsa li se asigureaccesul rapid la un avocat.

4.6 Conditii proaste de detentie

„Ne dam silinta, dar nu stim de fapt cum arata un loc de detentie adecvat".

Un angajat al Ministerului Afacerilor Interne

În raportul asupra vizitei sale în Moldova din septembrie 2004, publicat în februarie 2006, CPT a descris conditiile din locurile de detentie aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, drept „dezastruoase", si a declarat ca în multe cazuri conditiile erau echivalente cu tratamentul inuman sau degradant. În ianuarie 2006, Amnesty International a primit rapoarte despre conditiile din IDP-ul din Orhei. Conform acestor informatii, celulele de la Comisariatul de Politie din Orhei se aflau însubsol, si aveau dimensiunile aproximative de 3m pe 4.5m. Celulele erau destinate pentru detinerea apatru detinuti, dar de obicei acolo se aflau sapte sau mai multi. Ventilarea aerului era proasta, iar celulele erau infectate cu purici si paduchi. Multi dintre detinuti sufereau de boli epidermice, dar rar li se acorda accesul la un medic. Detinutii nu aveau acces la un veceu, si li se oferea o caldarepentru a fi folositaîn vazul tuturor celorlalti detinuti. Detinutii au relatatreprezentantilor Amnesty International,ca erau nevoiti sa doarma pe rînd, pe o platforma de 1.5m pe 3m, facuta din caramizide calcarsi scînduri. Nu li se dadusera paturi, cearsafuri sau saltele.

Cînd reprezentantiiAmnesty International au vizitat Comisariate de Politie din Republica Moldova în iulie 2007, era clar ca se luasera masuri în privinta unor recomandari ale CPT. De exemplu, cinci dintre IDP-urile pe care Amnesty International le-a vizitat aveau curti pentru exercitii fizice si dusuri. Însa, în pofidaacestor evolutii, conditiile erau înca foarte proaste. Toate Comisariatele de Politievizitate de Amnesty International în iulie 2007,fusesera construite între 1960 si 1980. Celulele de detentie se aflau în subsol sau demisol, si desi fusesera adaugate curti pentru exercitii fizice, în cele mai multe cazuri detinutii tot mai dormeau pe platforme pe caredormeaudoi sau mai multi detinuti. Ventilarea aerului era proasta în multe locuride detentie, iar în Comrat sistemul de ventilare era atît de zgomotos, încît dormitul era imposibil,iar detinutii cereau tot timpul ca sa fie închis. Singura modalitate de ventilare constituia gauramica situata într-unul dintre blocurilede sticla ce constituiau fereastra din fiecare celula. În trei dintre locurile de detentie, detinutii erau scosi la toaleta de doua ori pe zi, iar în restul timpului li se oferea o caldare, cu scopul de a o folosiîn vazul tuturor celorlalti detinuti. Într-un caz, caldarea se afla dupa un zid înalt de un metru din celula. Nu existau dovezi de existenta a încalzirii în nici unul dintre locurile de detentievizitate dereprezentantiiAmnesty International. În majoritatea cazurilor, detinutii aveau paturi pe care sa doarma, iar în unele cazuri plapomesubtiri erau utilizate în loc de saltele. Cînd un reprezentantAmnesty International a vizitat IDP-ul din strada Tighina din Chisinau în martie 2007, unii detinuti nu aveau paturi sau saltele si dormeau pe hainele lor.

Ministerul Afacerilor Interne a planificat ameliorarea situatiei dinIDP-uri, dar aceste ameliorari trebuie sa fie finantate de catre autoritatile locale, si, în majoritatea cazurilor, Comisariatele de Politiese afla în asteptarea fondurilor.În Taraclia, reconstruirea era aproape completa, iar celulele aveau chiuvete cu un robinet de apa rece si veceuri, dar veceulera în vazul tuturor. O noua curte pentru exercitii fizice fusese construita, dar la data vizitei reprezentantilorAmnesty International, Ministerul Afacerilor Interne nu o aprobase înca, iar detinutii nu faceau nici un fel de exercitii fizice.

Ministerul Afacerilor Interne stabileste standarde pentru hrana acordata detinutilor si recent a dublat suma de bani recomandata pentru Comisariatele depolitie pentru cheltuielile alimentare de la 16 la 30 de lei (1.80 euro) de persoana pe zi.Cu toate acestea, cu ocazia unei întîlniri cu reprezentantii Amnesty International în iulie 2007, autoritatile de la Ministerul Afacerilor Interne au admis ca aceasta suma esteînca insuficienta, si pentru acest motiv pachetele cu mîncare trimise de familii sunt importantesi din acest considerent nu suntrestrictionate.

Amnesty International ramîne în continuare îngrijorata de conditiile de detentie din Comisariatele de Politiedin Republica Moldova, care nu sînt adecvate pentru perioadele lungide detinere a persoanelor; Amnesty International mai este îngrijorata ca aceste conditii reprezinta un risc pentru sanatatea detinutilor si adesea sînt echivalente tratamentului cu cruzime, inuman sau degradant.Guvernul Republicii Moldovatrebuie sa contribuie la îmbunatatirea urgentaa standardelor, si în acelasi timp sa se asigure ca detinutii se afla în custodia politieipentru o perioada cît mai scurt posibila.

4.7 Monitorizarea locurilor de detentie (OPCAT)

Una dintre cele mai efective metode de prevenire a torturii si a maltratarii, precum si de a îmbunatati conditiile de detentie este de a asigura existenta unor vizite regulate înlocurile de detentie, deoarece „tortura si maltratarile de obicei au loc în locuride detentieaflate în locuri cu acces limitat, unde cei care practica tortura sînt încrezatori ca se afla departe de monitorizareaefectiva sinu vor purta raspundere".(13) Conform Asociatiei pentru prevenirea torturii (APT), un sistem de monitorizare independenta si regulata a locurilor de detentie „contribuie, de asemenea la transparenta si responsabilitateacolaboratorilor din locurile privative de libertate, crescînd astfel legitimitatea celor care conduc locul de detentie, precum si încrederea publica în institutii".(14)Protocolul optional la Conventia ONU împotriva torturii (OPCAT) adoptat la 18 decembrie 2002,solicita statelor parte înfiintarea Mecanismelor Nationale de Preventie(MNP) pentru prevenirea torturii la nivel intern, timp de un an de la ratificare. Conform OPCAT, MNPtrebuie sa aiba acces nelimitat la locurile de detentie cu scopul de a efectua o monitorizare efectiva.

Articolul 18 al OPCAT prevede ca Mecanismele Nationale de Preventie sa fie independente din punct de vedere functional, ele sa includa experti cu cunostinte si experientacorespunzatoare, si ca acestia sa dispuna de aptitudinile necesare pentru îndeplinirea sarcinilorde monitorizare a locurilor de detentie. În Ghidul sau pentru stabilirea si desemnarea Mecanismelor Nationale de Preventie, APT atrage atentia asupra importantei garantarii independentei prin asigurarea,ca din MNP nu fac parte reprezentanti ai guvernului sau parlamentari, care sînt membri ai partidului aflat la guvernare.APT mai subliniaza importanta includerii reprezentantilor organizatiilor non-guvernamentale în procesul de consultare si ca membri ai MNP.

Republica Moldova a ratificat OPCAT în iulie 2006, iar la 29 iunie 2007 Guvernul a aprobat modificarile la Legea cu privire la avocatii parlamentari(ombudsman), care au propus înfiintarea MNP. Potrivitacestor modificari, atributia avocatului parlamentar (ombudsman) a fost extinsa pentru a include noul mecanism.Dupa lobby-ul exercitat de organismele non-guvernamentale, la 26 iulie 2007 au fost adoptate noi modificari, referitoare la înfiintarea unui ComitetConsultativ de pe lînga biroul ombudsmanului, care sa fie format din experti independenti si organizatii non-guvernamentale care ar asigura mai bine nivelul de independenta pentru MNP,asa cum sînt stipulate de OPCAT.

În pofida acestor eforturi,organizatiile non-guvernamentale sînt îngrijorate caplanificatul Comitet Consultativ nu este suficient de independent si nu este dotat cu resurse suficiente pentru a functiona efectiv, conform OPCAT. Modul de activitate a Comitetului Consultativ va fi prevazutde regulamentele redactatede catre seful Centrului pentru Drepturile Omului. Organizatiile non-guvernamentale insista ca functionarea Comitetului Consultativ sa nu fie reglementatade actele interne a Centrului pentru Drepturile Omului, ci de o legeseparata, adoptata ca urmare aconsultarii societatiicivile. În plus, modificarile aduse Legii cu privire la avocatii parlamentarinu prevedefinantarea activitatiiComitetului Consultativ. Cum, în prezent, Centrul pentru Drepturile Omului nu dispune de suficiente fonduri financiare, aceasta constituie o îngrijorare referitor la finantarea Comitetului Consultativ. Articolul 18.3 al OPCAT stipuleaza ca statele parte trebuie sa asigure finantarea de baza a MNP. Organizatiile non-guvernamentale considera ca cerintele OPCAT ar fi mai bine îndeplinite,daca MNP ar fi fost înfiintate printr-o lege aparte, care sa le asigure independenta si bugetul propriu.

5. Abordarea problemei impunitatii

„Moldovava plati [despagubirile oferite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului], dar niciodata nu îi va pedepsi pe responsabili".

A.B., retinut de politia din Chisinau de la 25 februarie la 17 iulie 2006

1. Fiecare Stat Parte vegheaza ca toate actele de tortura sa constituie infractiuni în raport cu dreptul sau penal. Se va proceda tot astfel în legatura cu tentativa de a savîrsi tortura sau cu orice act, comis de orice persoana, care constituie complicitate sau participare la actul de tortura.

2. Fiecare Stat Parte considera aceste infractiuni ca fiind pasibile de pedepse corespunzatoare, data fiind gravitatea lor.

Conventiaîmpotriva torturii, Articolul 4

În Republica Moldova, cazurilede tortura si de maltratarecomise de catre organelede mentinere a ordinii sînt anchetate de Procuratura Generala si de procuroriiraionali. Rolul Procurorului General este reflectat în Constitutie: Procuratura Generala reprezinta interesele societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile fundamentale a cetatenilor, conduce urmarirea penala în toate cazurile si reprezinta învinuirea în instantele judecatoresti. Procurorul General este numit în functie de catre Parlament, la propunerea Presedintelui Parlamentului. Potrivit Articolului 298 a Codului de Procedura Penalaa Republicii Moldova, toate plîngerile împotriva actiunii sau lipsei de actiune din parteain organelor de urmarire penala si de investigatii,se adreseaza judecatorului de instructie. Conform Articolului 299 al Codului de Procedura Penala, în termen de cel mult 72 de ore judecatorul de instructie este obligat sa comunice persoanei care a depus plîngerea, despre faptul daca urmarirea penala va fi pornitasau nu, iar în caz de refuz, trebuie sa ofere motive justificative persoanei respective.

Amnesty International este îngrijoratade faptul,ca Procuratura Generala nu întreprinde suficiente eforturi pentru alupta împotriva impunitatiifactorilor de decizie care au comis acte detortura. Ratele scazute de condamnare a colaboratorilor de politie, dificultatileîntîmpinate de victime ladepunerea plîngerilor si esecul Procuraturii Generale de a conduce investigatii prompte, amanuntite, independente si efective, înseamna ca multi dintre autorii actelor de tortura si de maltratari nu sînt adusi în fata justitiei, iar victimele ramîn fara reparatii.

5.1 O rata scazuta a condamnarilor împotriva colaboratorilor de politie

Codul Penal al Republicii Moldovaadoptat în 2003 nu includea un articol care sa interzica practicarea torturii de catre factorii de decizie ai statului, dar la 30 iunie 2005 Parlamentul a modificat Codul penal si a adaugat Articolul 309/1 care prevede,ca pentru comiterea actelor de tortura este prevazuta o pedeapsa deladoi pîna la cinci aniprivatiune de libertate si suspendarea din functiile ocupate pentruo perioada de cinci ani. Tortura este definita conform definitiei date deArticolul 1 al Conventiei împotriva Torturii drept „provocarea, în mod intentionat, a unei dureri sau suferinte puternice, fizice ori psihice unei persoane, cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis [...], daca o asemenea durere sau suferinta este provocata de o persoana cu functie de raspundere sau de oricare alta persoana care actioneaza cu titlu oficial".Persoanele cu functie de raspundere mai pot fi acuzate si prin urmatoarele articole ale Codului penal, si anume pentru comiterea actelorcare echivaleaza cu actelede tortura si de rele tratamente: Articolul 328 (Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu), Articolul 309 (Constrîngerea de a face declaratii) si Articolul 308 (Retinerea sau arestarea ilegala).

Conform datelor Procuraturii Generale, în 2006 existau 146 de cazuri de urmarire penalaîmpotriva colaboratorilor de politie care nu au respectat legea. Totusi, aceste date se refera la toate infractiunile, si nu numai la infractiunile de tortura. Ministerul Afacerilor Interne a oferit organizatiei Amnesty International urmatoarele cifreprivind cazurile de pornire a cauzelor penale împotriva colaboratorilorde politie:

Articolul din Codul PenalNumarul cauzelor penale intentate
309/1 Tortura	2005 – 3 2006 – 21
328 Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu	2005 – 121 2006 – 79
309 Constrîngerea de a face declaratii	2005 – 4 2006 – 17
308 Retinerea sau arestarea ilegala	2005 – 2 2006 – 2

Conform Procuraturii Generale, investigarea colaboratorilorde politie a rezultat în acuzatii si condamnari conform anumitor articole dupa cum urmeaza:

Articolul Codului Penal		Numarul acuzatiilor
Numarul condamnarilor
309/1 Tortura	2005 – 3 2006 – 16		2005 – 1 2006 – 1
328 Excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu	2005 – 70 2006 – 23		2005 – 40 2006 – 27

Aceste cifre reflecta totusi faptul, ca doar un mic procent al colaboratorilorde politie banuiti de comiterea actelor de tortura, actelor de maltrataresi în alte încalcari ale legii sunt investigati si condamnati. La o întîlnire din septembrie 2006 a personalului Ministerului Afacerilor Interne si a Colegiului (un organism compus din procurori de rang înalt din cadrul Procuraturii Generale, procuraturi municipale si raionale), la care au fost prezentate aceste date, s-a declarat ca datele investigatiilor „nu reflecta situatia de facto", iar Procurorul General, Valeriu Balaban, a declarat ca plîngerile referitoare la tortura „au fost uneori ignorate, sau investigate superficial, iar aproape întotdeauna pedeapsa a fost modesta".(15)

În ianuarie 2003, Jurnal de Chisinaua publicat doua scrisori care au abordatproblema impunitatii din Moldova într-o lumina interesanta. Prima scrisoare arata cum interventia politica poate stopa urmarirea penala pornita împotriva colaboratorilor de politie pentru comiterea actelorde tortura. Scrisoarea a fost adresatala 21 iunie 2002 Procuraturii Generale de catre vicepresedintele Parlamentului Republicii Moldova, Vadim Misin, care i-a cerut Procurorului General „sa se implice personal în cazul"a patru politisti acuzati de retinerea ilegala si maltratareadetinutilor. Vadim Misin a sustinut ca colaboratoriide politie erau parte a uneia dintre cele mai bune echipe din cadrul Ministerului, si ca erau împiedicati sa activezenormal de catre Procuratura Generala. El a întrebat daca „Vice-procurorul General lupta împotriva crimei sau a politiei". A doua scrisoare era din partea Vice-ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Ursachi, adresata Vice-procurorului General, în care se sugera,ca ofiterii de politie adesea primesc amenzi sau sentinte derizorii pentru tortura si rele tratamente. Scrisoarea prevedeaca unuldintreofiterii de politie mentionati în scrisoarea precedenta de catre Vicepresedintele Parlamentuluifusese condamnat doar la achitareaunei amenzi (de care a fost scutit sa o plateasca) si ca acesta a fost re-angajat, în pofida faptului,ca fusese condamnat pentru retinere ilegala, punerea în pericol a vietii si a sanatatii, exces de putere însotit de acte de violenta si de utilizarea unei arme de foc sau a torturii. Angajatul Procuraturii Generale care a trimis scrisorile presei a fost eliberatdin functie, chiar daca scrisorile nu erau clasificate ca fiind secrete, iar acum el contesta concediereasala Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.(16)

În timpul investigarii colaboratorilor de politiepentru comiterea actelor detortura si de rele tratamente, ei continuausa activeze, si astfel pot contribui la descurajarea eforturilor persoanelor care au depus plîngeri. Colaboratoriide politie despre care se spune ca l-ar fi torturat pe SergheiGurgurov sînt înca angajati, iar în iulie 2007 acestia i-ar fi amenintat rudele în legatura cu plîngerea sadepusaîn legatura cu tortura aplicata lui. Într-o întîlnire din martie 2007,reprezentantiiAmnesty International auîntrebat de ce ofiterii de politie nu au fost suspendati pe durata investigatiei, cu continuarea platii integrale a salariului; Vice-procurorul General a replicat,ca ofiterii nu pot fi suspendati în timpul investigatiei pentru ca aceasta ar fi o violare a principiului prezumtiei de nevinovatie. Conform Principiilor ONU pentru investigarea si documentarea efectiva a torturii si a altor pedepse si tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, „cei care sînt potential implicati în cazuri de tortura si rele tratamente trebuie sa fie înlaturati din orice pozitie de control sau de putere, fie directa sau indirecta, pe care o au fata de persoanele care au depus plîngeri, martori si familiile lor, ca si fata de cei care conduc investigatia".(17)Suspendarea trebuie facuta fara daunarea concluziilorinvestigatieiîntreprinse; suspendarea nu înseamna ca persoana oficiala este banuita de comiterea actului de tortura.

5.2 Dificultati în depunerea plîngerilor

„El nu s-a plîns despre tortura si majoritatea nu se plîng pentru ca acest lucru este ca si cum ti-ai pune degetul la curentul electric"

Ludmila Popovici, directoarea Centrului medical „Memoria"

de reabilitare a victimelor torturii(18)

Comitetul ONU pentru drepturile omului, în Comentariul sau General nr. 20 asupra Articolului 7 al PIDCP, a declarat ca „dreptul de a depune plîngeri împotriva abuzurilor interzise de Articolul 7 trebuie sa fie recunoscut de dreptul intern". În Moldova, exista obstacole în interiorul sistemului de justitie penala,care îngreuneaza depunerea de plîngeri de catre victime.

În majoritatea cazurilor aflate în vizorulorganizatiei Amnesty International, Procurorul General si procurorii raionali au refuzat sa înceapa urmariri penaleîmpotriva colaboratorilorde politie acuzatiîn comiterea actelorde tortura side maltratare. În 2005 si 2006, Amnesty International a atras atentia asupra a doua presupuse victime ale torturii – SergheiGurgurov si Vitalii Colibaba – dar pîna în iulie 2007 nu a fost initiata nici o urmarire penala împotriva autorilor actelor de tortura. Într-o scrisoare din 9 martie 2006, în raspuns apelurilor Amnesty International în cazul lui SergheiGurgurov, Procurorul General a declarat ca versiunea evenimentelor prezentata în documentul Amnesty International „nu corespunde realitatii, [si] genereaza [o] criza de imagine pentru statul nostru".Procuratura Generala a mers atît de departe încît sa-i ameninte cu urmarirea penala pentru solicitarea de ajutor de la o organizatie internationala pe cei doi avocati care au înaintat organizatiei Amnesty International informatii asupra celor doua cazuri.Într-o scrisoare adresataBarouluiAvocatilor din Moldova, din data de 26 iunie 2006, Procuratura Generala a declarat ca cei doi avocati ar putea fi supusi urmarii penale în baza Articolului 335 aCodului penal referitor la „abuzul de serviciu", si ar putea fi condamnati prin sentinta la o pedeapsa demaximum cinci ani de închisoare sau achitarea unei amenzi. Cel putin pîna la sfîrsitul lunii august 2007, nu s-a actionat în acest sens. Mai recent, la 3 iulie 2007, Curtea Suprema a anulat decizia Judecatoriei sectorului Rîscani de a nu admite cererea avocatului privind investigarea relatarilor cu privire la aplicarea actelor de tortura. Cazul a fost trimis înapoi la Judecatoria sectorului Rîscani pentru rejudecare.

În aprilie 2006, în procesul Corsacov v. Moldova, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decis în unanimitate în favoarea lui Mihai Corsacov, care a acuzat doi colaboratoride politiepentru actelorde tortura. El a sustinut ca în iulie 1998 colaboratoriide politie l-au lovit cu pumnii si picioarele, l-au batut cu bastoanele, si ca rezultat a vatamarilor primite a trebuit safie internat în spital pentru 70 de zile. Mama lui Mihai Corsacov a deschis un proces împotriva politistilor care l-au batut, iar investigatiile au durat mai mult de trei ani, pe durata carora procesul a fost închis si redeschis de 12 ori. Curtea Europeana pentru DrepturileOmului a concluzionat ca Procuratura Generala nu a reusit sa investigheze efectiv alegatiile lui Mihai Corsacov si l-a privat de obtinerea unei remedieri împotriva relelor tratamente, prin refuzul începeriiurmaririi penale împotriva ofiterilor de politie. Într-o scrisoare de la Procuratura Generala din data de 11 iunie 2007, Amnesty International a fost informata,ca colaboratoriide politie identificati în hotarîrea Curtii Europene sînt în prezent investigati pentru comiterea actelor de tortura.

Plîngerile referitoare la cazurile de tortura si de maltratari din partea politiei sînt cel mai adesea respinse de procurori cu expresia standard conform careia din alegatii„nu rezultaelementele constitutive ale unei infractiuni."(19) Amnesty International a întîlnit cazuri în care persoanele care au depus plîngerisi au trebuit sa treaca prin patru sau cinci recursuri împotriva acestor hotarîri si tot pîna în final nu au reusit sa obtina începerea urmaririi penale.

A.B.nu a putut obtine dreptate si reparatii pentru maltrataripe care le-a suferit în februarie 2006 din partea colaboratorilor depolitie de rang înalt din Divizia de Securitate Interna a Ministerului Afacerilor Interne. Avocatul sau a depus o plîngerela procurorul responsabil pentru acest caz la datele de 28 februarie, 9 martie si 13 martie 2006, referitoare la posibilele rele tratamente, dar procurorul a refuzat în mod repetat sa înceapa o urmarire penala împotriva colaboratorilorde politie implicati. Avocatul lui A.B. a facut recurs împotriva acestor decizii în datele de 21 aprilie, 26 iulie si 9 noiembrie 2006. În hotarîrea sa din 9 noiembrie, un judecator de instructie a anulat refuzul procurorului de a porni o urmarire penala si a hotarît ca exista „motive întemeiate de constatare a maltratarii aplicate de colaboratorii de politie persoanei retinute, conform Articolului 328 (2) al Codului penal"si ca procurorul nu s-a bazat pe „dovezile incontestabile adunate pe durata procedurilor penale" atuncicînd a decis sa nu porneasca urmarirea penala.Procurorul a depuscu succes un recurs împotriva acestei hotarîri, iar pîna în prezent autoritatile nu au actionat în nici un fel.

5.3 Lipsa unei urmariri penale independente

În acord cu standardele internationale de drepturile omului, autoritatilor de stat li se solicita sa se asigure,ca investigatiile cazurilor de violare a drepturilor omului de catre organelede mentinere a ordinii publice se desfasoara în mod independent, impartial, prompt si amanuntit. Una dintre barierele puse în calea îndeplinirii de catre Republica Moldova a acestor cerinte este reprezentata de lipsa de independentaa organelor de urmarire penala. În Republica Moldova, procurorii sînt responsabili pentru supravegherea investigatiilor penale efectuate de colaboratoriide politie, în acelasi timp fiind responsabili si pentru investigarea cazurilor de proasta comportare a politistilor.

În Republica Moldova, lipsa independentei organului de investigare înseamna,ca urmaririlepenale împotriva angajatilor fortelor de mentinere a ordinii sînt investigate inadecvat, amînate sau oprite, sau nu sînt pornite deloc. Luînd în considerare Raportul Guvernului din 2003, Comitetul ONU împotriva torturii si-a exprimat îngrijorarea referitoare la „absenta unui mecanism independent de supraveghere, care sa aiba competenta de a se ocupa de plîngerile împotriva politiei", si a recomandat Guvernului Republicii Moldova„sa înfiinteze un organism administrativ independent, cu competenta de a se ocupa de plîngerile împotriva politiei si a personalului de mentinere a ordinii publice."(20) Pîna în prezent, nu a fost instituit un asemenea mecanism.

În cazul Boicenco v. Moldova, procurorul care a supravegheaturmarirea penala împotriva lui Nicolae Boicenco, a fostaceeasi persoana care a primit plîngerea din partea avocatului lui Nicolae Boicenco, referitoare la maltratarea acestuia.În hotarîrea sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat ca independenta procurorului a fost pusa sub semnul întrebarii datorita dublului sau rol. Mai mult decît atît, procurorul nu a actionat în nici un fel dupa primirea plîngerii, nu a examinat dosarele medicale si nu a chestionat nici un medic, si chiar a concluzionatca maltratarile aplicate solicitantului au fost justificate, deoarece acesta a fost banuit ca ar fi dorit sa utilizeze o arma în timpce a fost arestat. Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a concluzionat,ca autoritatile de stat nu au reusit sa investigheze adecvat alegatiile solicitantului referitoare la relele tratamente, si,ca atare, au violat Articolul 3 al CEDO.

Cazurile examinate de Amnesty International demonstreaza,ca în toate investigatiile exista o parere clara în favoarea faptasilor actelor de tortura. Sarcina prezentariidovezilor cade în sarcinavictimei, care trebuie sa demonstreze ca a fost torturat, mai degraba decît în seama politiei care ar fi trebuit sa demonstreze ca acest lucru nu s-ar fi putut întîmpla.Exista un principiu general în jurisprudenta Curtii Europene pentru Drepturile Omului, conform caruia este responsabilitatea statului de a explicaoriginea vatamarilorexistente la o persoana care a fost în custodia politiei. În cazul Corsacov v. Moldova, Curtea Europeana a luat urmatoarea hotarîre:

„Nu este suficient pentru stat sa se refere doar la achitarea politistilor acuzati în cadrul unei urmariri penale si, prin urmare, achitarea politistilor dupa ce au fost acuzati de maltratarea unei persoane nu va scuti statul de sarcina probatiunii, în conformitate cu articolul 3 al Conventiei, de a dovedi ca leziunile corporale suferite de aceasta persoana în timp ce se afla sub controlul politiei, nu au fost cauzate de politisti ".

Procurorul General ar putea sa aiba un rol crucial în a pune capat impunitatii pentru actele de tortura sirele tratamente. Cu toate acestea, în aproape toate cazurile aflate în vizorulorganizatiei Amnesty International, procurorii nu au reusit sa ofere remedii efective pentru presupusele victime ale torturii si relelor tratamente, conform cerintelor dreptului international. Amnesty International recomanda înfiintarea unui mecanism independent, cu scopul de a investiga plîngerile referitoare la violarea drepturilor omului de catre colaboratoriide politie, si cu scopul de a face recomandari organelor de urmarire penala daca este cazul sau nu sa porneasca o urmarire penala.

5.4 Documentarea medicalainadecvata a cazurilor de tortura si maltratare

Investigarea efectiva a cazurilor de tortura sia altor maltratari depinde de disponibilitatea unei documentari amanuntite si exacte, care ar oferiposibilitatea organelor de urmarire penala sa scoata la iveala dovezile cu privire la demonstrarea actelorde tortura si de rele tratamente, si sa-i faca pe faptasiiacestora responsabili pentru actele lor.

Recomandarea ONU cu privire la investigareasi documentareaefectiva acazurilor de tortura sialtetratamente si pedepse cu cruzime, inumane sau degradante(The UN Principles on the Effective Investigation and Documentation of Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment),recomanda statelor sa se asigure,ca plîngerile si rapoartele de tortura sînt investigate prompt si eficient, si ca investigatorii trebuie sa fie independenti si impartiali,si sa aiba acces la experti medicali impartiali.

Protocolul de la Istambul, un manual ONU publicat în 1999, ofera indicatii amanuntite privindimplementarea efectiva a acestor principii. Protocolul de la Istambulstipuleaza,ca persoanele ce investigheaza cazurile de tortura trebuie sa fie independenti fata de presupusii faptasi si de autoritatea unde acestia activeaza, si ca trebuie sa fie competenti si impartiali. Protocolul continua, afirmînd ca, aceste persoanetrebuie sa aiba acces la – sau sa le fie în puterede a comanda – investigatii din partea expertilor impartiali, medicali sau de alte specialitati.Metodele folosite în petrecereaacestor investigatii trebuie sa fie de cele mai înalte standarde profesionale, iar concluziile trebuie sa fie facute publice."(21)

În Republica Moldova, victimele care doresc sa dovedeasca faptul ca au fost torturate trebuie sa obtina un raport de expertiza medico-legala de la un medic specializat în domeniul mediciniilegala, care trebuie se faca o apreciere medico-legala a gravitatii leziunii corporale cauzate, sau unraport de la un spital, însotit de un raport de la un medic specializat în medicina legala care sa confirme gravitatea leziunilor corporale. Ei trebuie sa detina o îndreptare pentru o examinare medico-legala din partea unui judecator sau procuror, si în unele cazuri este dificil sa se obtina o asemenea îndreptare. Expertii medico-legali sunt independenti de Ministerul Afacerilor Interne si sînt angajati ai Ministerului Sanatatii. Cu toate acestea, în unele cazuri documentate de Amnesty International, examinarile medico-legale au fost ineficiente. Atunci cînd Vitalii Colibaba a fost dus la un control medico-legal, dupa ce el ar fi fost torturat de catre colaboratorii de politie, examinarea a fost efectuata în prezenta celor trei politisti implicati în torturare. Vitalii Colibaba a declarat ca expertul medico-legist s-a uitat doar la mîinile lui, si deja a concluzionat ca „nu exista dovada a aplicarii fata de el a torturii".

În Republica Moldova, expertii medico-legali sînt medici primari cu pregatire specializata, dar ei nu detin nici un echipament si se pot doar vizual sa vada urmele, vînataile si ca urmare rapoartele medico-legale sunt superficiale. Atunci cînd A.B.a primit în sfîrsit o îndreptare la un expert medico-legist, dupa ce fusese maltratat dur si suferise o vatamare grava la ureche, expertul a refuzat sa îi examineze rana de la ureche, deoarece conditiile din biroul lui nu erau destul de igienice pentru a-i permite scoaterea bandajului. Expertul a putut sa raporteze ca vînataile de pe pieptul, picioarele si fata lui A.B., precum si rana de la lobul urechii au fost cauzate de „actiunea traumatica a unor obiecte grele contondente"si a declarat ca aceste rani ar fi putut fi cauzate de o bataie, precum cea descrisa de A.B..

În multe cazuri, metodele de tortura pot sa nu lase cicatrici vizibile, iar medicii care nu sînt specializati în examinarea urmelor torturii ar putea sa nu le identifice. De exemplu, tehnica agatarii nu lasa urme, deoarece colaboratorii de politie au grija sa protejeze cu cîrpe partea corpului care vine în contact cu bara, dar poate afecta sistemul circulator. Acest lucru poate deveni evident dupa ceva vreme, dar va avea permanent. În cazul Colibaba v. Moldova, Guvernul a negat acuzatiile de tortura, pentru ca nu existau cicatriceca urmare a agatarii, desi ONG-ul „Memoria"a prezentat dovezi în sprijinul alegatiilor, inclusiv efectele psihologice.

Amnesty International recomanda alocarea de mai multe resurse pentru examinarile medico-legale care sa fie efective. Autoritatile trebuie sa asigure faptul, ca toate victimele care sustin ca au fost supuse torturii si altor rele tratamente sînt trimise la un control medico-legal, iar medicii care efectueaza o asemenea examinare au fost specializati în recunoasterea leziunilor corporale provocate de actele de tortura sau rele tratamente.

6.Concluzii si recomandari

Amnesty International considera ca tortura si maltratareadin partea colaboratorilor de politie în Republica Moldova este raspîndita si poarta un caracter sistematic. Este cunoscut faptul, ca organele de mentinere a ordinii, extrag prin forta declaratii de recunoastere a vinovatieisi alte declaratii de la persoanele aflate în custodia politiei, uneori recurgînd la acte de tortura.

Exista dorinta în cadrul Guvernului de a se aborda problema, dar pîna în prezent Guvernul nu a întreprins suficiente masuri pentru eradicarea torturii si a maltratarii, si pentru schimbarea practicilor politienesti. Republica Moldova si-a revizuit în mod substantial legile interne în vederea co-raportarii acesteiala standardele europene si internationale, dar practicile create si atitudinea manifestata nu sunt în pas cu schimbarile legislative. Oficialitati din cadrul ministerelor si sefi ai Comisariatelor de politie locale au declarat cu totii organizatiei Amnesty International, ca sunt necesare resurse financiare, dar chiar daca vor fi alocate suficiente resurse financiare , tortura si maltratarile nu ar fi eradicata definitiv, deoarece e nevoie schimbarea radicala a atitudinilor si culturii înradacinate în organele de mentinere a ordinii publice. Amnesty International este îngrijorata de faptul ca colaboratorii de politie din Republica Moldova nu respecta principiul prezumtiei de nevinovatie, nu dispun de o specializare si echipare adecvata pentru colectarea de probe si pentru a dovedi faptele unui caz, si, prin urmare, se bazeaza prea mult pe extragerea declaratiilorde recunoastere a vinovatiei pentru solutionarea cazurilor. Trebuie schimbat ca urmare si sistemul de evaluare a activitatii colaboratorilor de politie, precum si sistemul de recompense si stimulente materiale existente în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Constientizarea despre abordarea acestei probleme, de comun cu cresterea sumelor despagubirilor acordate de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului au condus la o crestere a numarului de urmariri penale împotriva colaboratorilor de politie pentru comiterea actelor de tortura si de rele tratamente, dar faptasii continua sa activeze fara a avea frica sa fie trasi la raspundere. Daca Republica Moldova doreste sa faca fata angajamentelor sale internationale asumate în domeniul drepturilor omului si sa protejeze dreptul populatiei de pe teritoriul sau, de a nu fi supusa torturii si relelor tratamente, va trebui sa se asigure ca toate alegatiile de tortura vor fi investigate în mod sub toate aspectele, obiectiv, detaliat, prompt, în mod independent si impartial, ca faptasii vor fi pedepsiti si ca victimelor li se vor oferi recompense.

În scopul de a solutiona cele mai arzatoare probleme identificate în acest raport, Amnesty International face urmatoarele recomandari Guvernului Republicii Moldova:

Interzicerea absoluta a torturii si a altor genuri de maltratari

5. Angajatii de rang înalt ai Ministerului Afacerilor Interne trebuie sa transmita un mesaj clar subordonatilor lor responsabili pentru organele de urmarire penala si detentie, si anume, ca tortura sau maltratarile aplicate detinutilor si arestatilor administrativi, sau amenintarile de aplicare a unor astfel de tratamente, sunt absolut interzise; si ca oricine va comite asemenea acte, precum si orice angajat ai fortelor de ordine care accepta asemenea acte vor fi supusi unor sanctiuni drastice;

6. În asteptarea înfiintarii unui nou mecanism de cercetare a tuturor alegatiilor de violare a drepturilor omului de catre organele de mentinere a ordinii publice, procurorii trebuie sa porneasca urmarirea penala de fiecare data cînd primesc o plîngere referitoare la aplicarea torturii si/sau a relelor tratamente, sau chiar în absenta unei plîngeri oficiale, atunci cînd sunt motive de a suspecta, ca au avut loc acte de tortura si de maltratare; iar procurorii care nu actioneaza în acest fel urmeaza sa fie atrasi la raspundere;

7. Judecatorii trebuie sa-si exercite atributiile legale de fiecare data cînd o persoana adusa în fata lor invoca alegatii de tortura si de rele tratamente, si de fiecare data cînd exista motive justificate de a crede ca un act de tortura si rele tratamente a avut loc; judecatorii trebuie sa ordoneze investigarea presupuselor actiuni de tortura si rele tratamente, inclusiv un control medico-legal, si sa nu admita probele obtinute prin intermediul aplicarii torturii si a relelor tratamente;

Garantii împotriva torturii si a altor maltratari care au loc în custodia politiei

8. Toate persoanele private de libertate trebuie sa fie informate din momentul retinerii asupra motivelor arestarii, de drepturile lor de a avea acces la un avocat la alegere, dreptul de a avea acces la un medic, de dreptul de a-si informa familiile despre retinere; tuturor detinutilor trebuie sa li se garanteze accesul prompt si regulat la avocati (inclusiv dreptul de a discuta în confidentialitate cu avocatul) si la medic pe care sa-i poata consulta tot în conditii de confidentialitate;

9. Guvernul trebuie sa implementeze fara întîrziere planurile de transferare în jurisdictia Ministerul Justitiei, a IDP-lor; daca este necesar, angajatii Ministerului Justitiei sa fie amplasati în IDP-urile existente, pentru a se asigura ca exista o separare a functiilor de urmarire penala si de retinere a persoanelor;

10. Toti detinutii trebuie sa dispuna de dosare exacte si standardizate. Acestea trebuie sa includa informatii despre motivele arestarii, identitatea detinutului, data si timpul arestarii, cînd a fost adus la IDP, prima prezentare în fata autoritatii judecatoresti sau a altei autoritati, cînd i s-au comunicat drepturile lui/ei, identificarea organelor de mentinere a ordinii publice care au fost implicate în arestare, semnalmente de ranire sau de boli mintale, cînd au fost contactati si vizitati de rudele si de avocatul lor, cînd li s-a oferit hrana, cînd au fost interogati, cînd au fost transferati sau eliberati. Avocatul detinutului trebuie si el sa aiba acces liber la dosarul persoanei retinute;

11. În cazurile penale, retinerea unei persoane înainte de prezentarea lui în fata unui judecator trebuie sa fie redusa de la 72 la 24 de ore, iar aceasta urmeaza a fi vazuta ca o durata maxima de detinere, mai degraba decît o durata permisa de lege; dupa ce vor fi transferati la centrele de detentie conduse de Ministerul Justitiei, în principiu detinutii nu trebui sa fie reîntorsi la IDP, iar interogarile trebuie sa aiba loc în centrele unde sunt detinuti;

12. Impartialitatea si independenta para-medicilor care lucreaza în locurile de detentie conduse de Ministerul Afacerilor Interne trebuie sa fie garantata, cu scopul de a se asigura de faptul ca toate cazurile de tortura si de maltratare sa fie înregistrate în mod corect. În acest scop, ei ar trebui sa fie angajati de un Minister diferit de Ministerul Afacerilor Interne, trebuie sa li se asigure o recompensa baneasca adecvata, sa fie echipati adecvat si sa fie suficient de calificati pentru a-si îndeplini atributiile;

13. Examinarile medicale amanuntite si confidentiale, la sosirea si plecarea din locurile de detentie, trebuie sa fie prevazute în mod obligatoriu prin lege;

3

14. Toate interogarile trebuie sa se desfasoare în camere speciale de interogare. Nu trebuie ca interogarile sa aiba loc în birourile lucratorilor operativi;

15. Trebuie sa fie respectate prevederile Codului de Procedura Penala referitoare la faptul, ca un avocat trebuie sa fie întotdeauna prezent în timpul petrecerii interogarilor efectuate de politie, iar toate interogarile sa fie înregistrate corect, preferabil cu utilizarea echipamentului video/audio;

16. Trebuie respectata prezumtia de nevinovatie si trebuie mentinuta stricta separare în locurile de detentie dintre persoanele condamnate si cei care se afla sub urmarire penala;

17. Cei sanctionati potrivit prevederilor Codului de Contraventii Administrative nu trebuie sa-si ispaseasca pedeapsa în IDP-uri, iar Codul trebuie sa fie modificat, pentru a se asigura ca persoanelor arestate administrativ sa li se acorde aceleasi drepturi, ca si celor retinute pe cauze penale, ca de exemplu dreptul de a fi reprezentat de un avocat;

18. Trebuie sa existe garantii clare, care ar asigura faptul, ca nu se abuzeaza de practica de a atrage arestatii administrativi la munca, si ca acestia nu vor munci contrar vointei proprii;

19. Sa asigure faptul, ca judecatorii sînt constienti de posibilitatea eliberarii persoanelor banuite pe cautiune; sa clarifice si sa se înfiinteze proceduri care ar permite judecatorilor sa utilizeze masuri non-privative de libertate, mai ales în cazul arestarii administrative;

20. Sa implementeze în totalitate si fara întîrziere recomandarile Comitetului european pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante, referitoare la conditiile din IDP, si în mod special sa se asigure ca hrana oferita sa fie suficienta si adecvata. Termene clare urmeaza sa fie stabilite pentru renovarea acestor locuri de detentie;

21. Sa stabileasca un Mecanism National de Prevenire, care ar corespunde cerintelor OPCAT, în ce priveste independenta din punct de vedere functional, dezvoltat în consultare cu reprezentantii societatii civile, si caruia sa i se acorde finantarea necesara; trebuie adoptata fara întîrziere o lege cu privire Mecanismului National de Prevenire;

Evaluare efectiva

22. Criteriile de evaluare a activitatii colaboratorilor de politie la orice nivel trebuie sa fie clare si specifice, sa includa criterii calitative bazate pe Codul de Etica si Deontologie al politistului, si sa reflecte întelegerea corecta a drepturilor omului, atitudinile, aptitudinile de comunicare;

Prevenirea impunitatii

23. Sa asigure faptul ca toate alegatiile de tortura si rele tratamente din partea colaboratorilor de politie vor fi supuse unei investigatii sub toate aspectele, obiective, prompte, amanuntite, în mod independent si impartial, inclusiv prin chestionarea victimei si a oricaror alti martori;

24. Guvernul Republicii Moldova sa ia în considerare înfiintarea unei agentii independente care se va autofinanta, care ar urma sa investigheze toate cazurile de violare a drepturilor omului, comise de colaboratorii organelor de mentinere a ordinii, inclusiv de colaboratori de politie;

25. Orice colaborator de politie sau colaborator al organelor de mentinere a ordinii publice, care este cercetat penal pentru comiterea actelor de tortura sau maltratari, urmeaza a fi suspendat din functie pe durata urmaririi penale, cu achitare integrala a salariului.

26. Orice colaboratori de politie sau colaboratori ai organelor de mentinere a ordinii publice banuit în mod justificat, ca ar fi culpabil de comiterea actelor de tortura sau de rele tratamente, urmeaza sa fie adus în fata justitiei; daca va fi gasit vinovat, pedepsele aplicate trebuie sa fie pe masura gravitatii infractiunii comise;

27. Victimele sau familiile acestora ar urma sa primeasca reparatii, inclusiv compensatii corecte si adecvate, iar, în cazuri relevante, au dreptul la mijloace de reabilitare cît mai efective;

28. Statistica referitoare la numarul de plîngeri referitoare la aplicarea torturii si a relelor tratamente, precum si la modul cum au fost acestea solutionate, trebuie sa fie centralizate si publicate în mod regulat, cu scopul de a identifica tipurile de încalcari a legii, precum si de a stabili remedii adecvate.

Anexa

Cazuri ilustrative de tortura si maltratare

Aceste trei cazuri ilustrative de presupusa tortura si rele tratamente, denota îngrijorarile organizatiei Amnesty International, fata de esecul autoritatilor statului de a-si îndeplini obligatiile de a acorda remedii efective victimelor, care au fost supuse violarilor drepturilor omului. În ciuda hotarîrilor Curtii Europene pentru Drepturile Omului, care solicita autoritatilor sa asigure existenta unor urmariri penale efective a acestor alegatii, aceste cazuri denota ca nu s-a actionat ca urmare a pronuntarii acestor hotarîri.

1. A.B.

A.B.a prezentat organizatiei Amnesty International urmatoarea descriere a tratamentului la care a fost supus. La 25 februarie 2006, la sediul Directiei de Combatere a Crimei Organizate din Chisinau, A.B.a fost batut cu cruzime de colaboratorii Directiei Securitate Interna a Ministerului Afacerilor Interne. El fusese chemat pentru a da o declaratie referitoare la unele cupoane de benzina pe care le primise în ianuarie. El a suspectat ca acele cupoane ar putea sa fi fost furate, si le-a înmînat unui prieten, care era colaborator de politie, ca sa le verifice la Comisariatul de Politie, daca ele sunt în ordine si pot fi utilizate. Prietenul lui A.B.i-a spus ca putea sa le utilizeze.

În timpul interogarii ce a avut loc la 25 februarie, colaboratorii de politie au încercat sa-l forteze pe A.B.sa depuna declaratie, prin care ar confirma faptul ca prietenul lui i-ar fi dat cupoanele, dar el a refuzat sa depuna marturie falsa. Colaboratorii de politie l-au avertizat, ca daca el va declara ceea ce doresc ei, îl vor elibera. A.B.a continuat sa refuze de a da declaratii mincinoase. Atunci el a fost interogat de un ofiter de un rang mai înalt al Directiei Securitate Interna, care a încercat sa-l forteze sa depuna o declaratie în acest sens. El a spus ca a fost amenintat ca va fi acuzat de furt, iar mai apoi a fost batut de trei angajati ai Diviziei Securitate Interna din cadrul Ministerului Afacerilor Interne; un colaborator a folosit niste catuse ca sa-l bata, iar altul l-a batut cu o lanterna de cauciuc. Acestia ar fi fost asistati de asistentul medical al locului de detentie, care l-a tinut de picioare, si care a exprimat regretul ca masina de socuri electrice nu functiona.

A.B.avea deja mîna ranita si pusa în ghips, fapt ce i-a împiedicat pe ofiteri sa-i aplice catusile. La un moment dat, a fost lovit în ureche, care a început sa se umfle. Bataia a durat cîteva ore, dar el a refuzat sa dea declaratia pe care o asteptau colaboratorii de politie. Sora lui A.B.a sosit în locul de detentie ca sa afle ce s-a întîmplat cu el, dar si ea a fost amenintata ca îsi va pierde locul de munca. A fost aranjata o întîlnire, la care ea urma sa-l convinga sa dea declaratia dorita de colaboratorii de politie. A.B.a continuat sa refuze, si a fost amenintat si acuzat de faptul ca ar fi furat cupoanele, ce constituie componenta de infractiune conform Articolului 195 (2) al Codului Penal. Dupa ce l-au batut, ofiterii de politie i-au pus la dispozitie un avocat din oficiu, dar, dupa spusele lui A.B., avocatul nici nu a luat notite atunci cînd A.B.i-a spus despre bataia recent suferita, si nici nu a acordat atentie asupra faptului, ca clientul sau era murdar de sînge. Avocatul i-a cerut lui A.B.sa-i înmîneze suma de 150 dolari americani, pe care acesta o avea asupra sa în momentul arestarii, si apoi a plecat. Din spusele lui A.B., initial politistii au înregistrat faptul ca avocatul a preluat banii, dar avocatul se pare ca ar fi spus colaboratorilor de politie sa distruga acel raport, si acum nu mai exista nici o dovada scrisa ca banii au fost luati.

Dupa ce a fost batut, A.B.a fost dus în celulele din aceeasi cladire. La început, angajatul responsabil pentru celulele din Directia de Combatere a Crimei Organizate a refuzat sa-l primeasca, pentru ca fusese ranit deosebit de grav, dar l-a acceptat dupa o convorbire telefonica cu un ofiter superior. Ceilalti detinuti din celule au fost socati de faptul cum arata A.B.si l-au încurajat sa solicite asistenta medicala. Colegii de celula ai lui A.B.i-au spus lui, ca politia nu îl va elibera, din cauza ranii sale destul de vizibile. La data de 26 februarie, un asistent medical cu cunostinte slabe în domeniu i-a examinat urechea, dar a spus ca nu poate sa-l ajute cu nimic. La 27 februarie, a fost chemata o ambulanta, dar medicul de urgenta a spus ca nu putea sa efectueze o operatie în locul de detentie, si ca A.B.urmeaza sa fie tratat într-un spital. Colaboratorii de politie care l-au batut nu au vrut sa-l duca la un spital public, sustinînd ca nu este disponibil nici un mijloc de transport în acest sens, si l-au dus la spitalul Ministerului Afacerilor Interne, unde urechea i-a fost bandajata, dar nici un tratament nu i-a fost aplicat, iar aceasta vizita nu a fost înregistrata. La 28 februarie, A.B.a fost adus în fata unui judecator de instructie, care a dispus plasarea lui în detentie pe o durata de zece zile. În aceeasi zi, sora lui a angajat un avocat care a depus recurs împotriva încheierii de arestare, a solicitat sa se initieze urmarire penala în privinta alegatiilor de maltratare si a solicitat sa i se acorde tratament medical. La insistenta avocatului, o examinare medico-legala a avut loc la 6 martie 2006 (la noua zile de la maltratare), care a concluzionat, ca vînataile de pe pieptul, picioarele si fata lui A.B., precum si rana de la lobul urechii au fost provocate de „actiunea traumatica a unor obiecte grele contondente", si a mentionat, ca acestea ar fi putut fi fost cauzate de o bataie, precum cea descrisa de A.B.. Cu toate acestea, expertul a refuzat sa examineze rana de la ureche, deoarece, dupa spusele lui, conditiile din biroul sau nu corespund normelor igienice, pentru ca sa-i permita scoaterea bandajului.

La 7 martie, 6 aprilie, 5 mai si 5 iunie, un judecator de instructie a ordonat prelungirea mandatului de arestare pentru înca 30 de zile, în mod repetat. Avocatul lui A.B.a depus recurs împotriva acestor hotarîri, dar recursurile lui nu au fost satisfacute de Curtea de Apel, iar A.B.a fost tinut în detentie pîna la 17 iulie 2006, cînd a fost eliberat pe cautiune. De fiecare data, cînd A.B.era adus în fata unui judecator de instructie, judecatorul observa ranile pe care le avea si a dispus i se acorde tratament medical corespunzator, dar nu a dispus eliberarea sa si nici nu a cerut petrecerea unei cercetari a alegatiilor de maltratare. Cererile de tratament medical au fost ignorate. În datele de 28 februarie, 9 martie si 13 martie 2006, avocatul sau s-a plîns procurorului responsabil de caz, despre presupusele maltratari, însa procurorul a refuzat în mod repetat sa porneasca o urmarire penala împotriva colaboratorilor de politie implicati. Avocatul lui A.B.a atacat cu recurs aceste hotarîri la datele de 21 aprilie, 26 iulie si 9 noiembrie 2006. În hotarîrea sa din 9 noiembrie, un judecator de instructie a anulat refuzul procurorului de a porni o urmarire penala si a decis ca exista „motive întemeiate de constatare a relelor tratamente aplicate de colaboratorii de politie persoanei retinute, conform Articolului 328 (2) a Codului Penal"si ca procurorul nu s-a bazat pe „dovezile incontestabile adunate pe durata procedurilor penale"atunci cînd a decis sa nu porneasca urmarirea penala. Procurorul a depus cu succes un recurs împotriva acestei hotarîri, iar pîna în prezent autoritatile nu au actionat în nici un fel.

La 18 aprilie2007, Amnesty International a trimis o scrisoare Procurorului General, referitoare la acest caz, dar nu a primit înca nici un raspuns.

2. Serghei Gurgurov

„Am cîstigat pentru ca nu am marturisit".

Serghei Gurgurov a prezentat organizatiei Amnesty International urmatoarea descriere a tratamentului la care a fost supus. Serghei Gurgurov a fost arestat de colaboratorii de politie a sectorului Rîscani din Chisinau la 25 octombrie 2005, banuit fiind de furtul unui telefon mobil. El a fost tinut în IDP-ul Comisariatului General de Politie din Chisinau, si ar fi fost batut zilnic, de la 25 octombrie pîna la 3 noiembrie 2005, data cînd a fost eliberat pe cautiune. În aceasta perioada era dus serile si la prînz în birourile colaboratorilor de politie de la etajul al doilea al Comisariatului General de Politie, unde era torturat pentru a-l forta sa declare asupra faptului, ca ar fi comis si alte furturi de telefoane mobile. El a spus ca politistii l-au batut la coloana vertebrala, au aplicat socuri electrice pe corpul sau, au folosit o masca de gaz ca sa-l sufoce partial si i-au sucit degetele. Serghei Gurgurov era adesea batut pîna la pierderea cunostintei, iar colaboratorii de politie îl trezeau cu socuri electrice. Nu a vazut un avocat pîna la data de 3 noiembrie, cînd a fost dus la judecata, pentru a fi adus în fata unui judecator de instructie. Înregistrarea video a sosirii sale în instanta de judecata, vizionata de Amnesty International, arata ca el era incapabil de a se deplasa desinestatator, si ca a trebuit sa fie sprijinit de doi politisti. De asemenea, el nu putea sa-si miste degetele si avea dificultati în vorbire. La audienta, judecatorul a ordonat eliberarea sa pe cautiune. Cu toate acestea, în ciuda ordinului judecatorului, Serghei Gurgurov a fost luat din sala instantei de judecata de catre colaboratorii de politie, cu scuza ca trebuiau sa completeze niste formulare pentru eliberarea sa, dar în realitate el a fost dus la IDP-ul Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate. Avocatul sau a reusit sa afle unde se afla Serghei Gurgurov doar a doua zi, 4 noiembrie. Mai tîrziu, politia a justificat noua arestare a lui Serghei Gurgurov printr-un mandat de arestare datat cu 5 septembrie 2001. Cu toate acestea, desi acest mandat de arestare nu a fost destinat pentru arestarea lui Gurgurov la 25 octombrie 2005, cînd el a fost retinut initial, se sugereaza ca ar fi fost falsificat, cu scopul de a se asigura ca Serghei Gurgurov nu va avea libertatea de a depune o plîngere referitoare la tortura suferita, si, de asemenea, a asigura o posibila ascundere a vatamarilor sale.

La 4 noiembrie, avocatul sau a depus în adresa Procuraturii Generale o plîngere referitoare la maltratarile suferite, si o urmarire penala în acest sens a fost pornita, dar s-a actionat foarte putin, iar Serghei Gurgurov nu a fost intervievat în legatura cu alegatiile sale de tortura. La 1 decembrie 2005, judecatorul de instructie a dispus prelungirea detentiei sale pentru înca 25 de zile. Avocatul sau a contestat cu recurs la Curtea de Apel aceasta hotarîre, iar la 9 decembrie Serghei Gurgurov a fost eliberat pe cautiune. Serghei Gurgurov nu a primit nici o asistenta medicala pentru vatamarile cauzate în rezultatul aplicarii actelor de tortura pîna la data de 2 decembrie, cînd a fost transferat la un spital penitenciar, dar acest spital nu i-a putut oferi îngrijirile neurologice de specialitate necesare, si doar dupa eliberarea sa pe cautiune a fost tratat în modul corespunzator de catre specialisti.

Serghei Gurgurov, în vîrsta de 28 de ani, a devenit invalid din cauza torturii si maltratarilor la care a fost supus pe durata aflarii sale în custodia politiei, si nu este capabil sa mai munceasca. Ambele timpane i-au fost sparte si si-a pierdut complet auzul de la o ureche. Ca rezultat al loviturilor primite la cap, are deficiente lingvistice, are rani a coloanei vertebrale care l-au facut incapabil de a se deplasa fara de ajutorul cîrjei. În iunie 2007, i s-a acordat gradul II de invaliditate, în baza caruia primeste o îndemnizatie baneasca lunara modesta si i s-au acordat careva facilitati. Acuzatia de furt adusa împotriva sa este înca în vigoare, si se afla în asteptarea judecatii. Colaboratorii de politie care l-ar fi torturat, înca activeaza si au amenintat rudele la care Serghei Gurgurov locuia, astfel încît lui Serghei Gurgurov i s-a cerut sa se mute. Pîna la sfîrsitul lunii august 2007, nu s-a actionat în nici un fel. Tocmai, la 3 iulie 2007, Curtea Suprema a anulat hotarîrea Judecatoriei sectorului Rîscani, mun. Chisinau, prin care nu a fost acceptata cererea avocatului referitoare la initierea unei urmariri penale în privinta alegatiilor de tortura. Cazul a fost trimis înapoi la rejudecare la Judecatoria sectorului Rîscani, mun. Chisinau, care a dispus procurorului sa porneasca o urmarire penala. La momentul scrierii acestui raport, în august 2007, nici o urmarire penala nu fusese pornita.

Amnesty International a trimis Procuraturii Generale scrisori referitoare la acest caz la 30 noiembrie 2005 si la 18 aprilie 2007. Într-o scrisoare datata cu 9 martie 2006, cu referinta la o Actiune Urgenta emisa în acest caz, Procurorul General a declarat ca versiunea evenimentelor prezentata în documentul Amnesty International „nu corespunde realitatii, si genereaza o criza de imagine pentru statul nostru". În legatura cu scrisoarea organizatiei Amnesty International din 18 aprilie, Procuratura Generala a replicat ca nici o urmarire penala nu a fost pornita pentru ca nu s-au gasit confirmare elementele constituente ale unei infractiuni".

3. Viorica Plate

Viorica Plate ar fi fost torturata de colaboratorii de la comisariatul de politie Botanica din Chisinau la 19 mai 2007. Ea tocmai fusese la apartamentul unde locuia cu fostul ei sot, pentru a-si lua unele lucruri personale, si considera ca fostul ei sot i-a platit pe colaboratorii de politie ca sa o sperie, astfel încît ea sa renunte la revendicarea a jumatate din apartamentul ai carui proprietari erau amîndoi. Colaboratorii de politie au sosit la casa ei din Orhei, situata la 40 km de Chisinau, i-au spus ca a fost acuzata de furtul sumei de 7.000 de dolari americani de la fostul ei sot, si i-au cerut sa vina cu ei. Cînd ea a refuzat, ei au aruncat-o pe canapea si i-au rasucit bratele. În cele din urma ea a fost de acord sa-i însoteasca, si a fost adusa cu masina la o sectie a Comisariatului de Politie Botanica. Viorica Plate a prezentat urmatoarea descriere a ceea ce i s-a întîmplat: „Unul dintre ei m-a prins de par si a început sa ma loveasca cu pumnii în cap. A spus: ‚Jur ca o sa te torturez’. Am crezut ca încerca doar sa ma sperie. Am mers într-un birou. M-am asezat. Unul dintre ei a adus o masca de gaz si niste cîrpe si a zis: ‚spune-ne unde sunt banii sau îti punem masca de gaz. Am folosit-o deja pe cineva bolnav de tuberculoza si o sa te infectezi si tu.’ Mi-a scos catusele si mi-a spus sa ma asez pe jos. Nu am vrut sa ma asez pe jos, pentru ca era murdar, dar el m-a împins si m-am întins. Mi-a pus masca de gaz si a început sa ma bata la talpi – am început sa plîng si ei au închis ventilul de aer al mastii. Am lesinat si m-au stropit cu apa. Au adus o bara de metal si mi-au legat mîinile de ea la spate, au pus scaune pe o masa si m-au agatat între scaune. Au continuat sa ma bata prin pantofi."

0

Dupa bataie, Viorica Plate a fost mutata în alta camera, unde o femeie a întrebat-o de ce a fost batuta si unde a gasit banii din apartamentul sotului ei. Viorica Plate considera ca aceasta a fost o încercare de a o incrimina. A fost dusa înapoi la colaboratorii de politie care au batut-o, si, îngrozita ca o vor bate din nou, a luat un cutit de pe birou si si-a taiat venele de la încheietura mîinii, moment în care a fost chemata o ambulanta si a fost dusa la spital. Dupa ce a fost examinata de un medic, care a constatat ca a fost batuta, Ministerul Afacerilor Interne a trimis doi ofiteri care sa ia o declaratie de la ea. La 22 mai, Viorica Plate a depus o plîngere la Procurorul General, si a fost initiata o urmarire penala. Ministerul Afacerilor Interne a trimis informatiile si procurorului municipal, care a preluat cazul. Colaboratorii de politie implicati în actul de tortura nu au fost suspendati din serviciu pe durata investigatiei. La 8 iunie, la 6.30 am, cei doi politisti care ar fi batut-o pe Viorica Plate au revenit la locuinta ei cu un mandat de perchezitie si i-au perchezitionat apartamentul. Ei i-au deconectat linia de telefon si i-au luat mobilul, dar ea a reusit sa-si ia mobilul înapoi si l-a sunat pe avocatul sau care a vorbit cu politistii si i-a amenintat cu o investigatie a comportamentului acestora. Avocatul a declarat mai tîrziu organizatiei Amnesty International, ca politistii au folosit un limbaj plin de insulte si pareau sa nu le pese ca vor fi raportati pentru comportarea lor. Potrivit spuselor avocatului, ei s-au comportat „cu impunitate totala". Politistii au insistat ca Viorica Plate sa-i însoteasca înca o data, dar ea a refuzat, dar a fost de acord sa mearga la Comisariatul de Politie mai tîrziu în acea zi. La 11 iunie, Viorica Plate a fost acuzata de comiterea infractiunii de furt, dar dupa recursul avocatului ei la Curtea de Apel si la Procurorul General, acuzatiile împotriva ei au fost retrase si ea a fost eliberata. Urmarirea penala împotriva ofiterilor de politie care au torturat-o este în curs de desfasurare.

(1) Discurs adresat Comitetului de politica externa al Parlamentului European si membrilor Delegatiei pentru cooperarea cu Moldova, 8 iunie 2005, Strasbourg.

http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documents/fd/dmd20050621_08/dmd20050621_08en.pdf

(2) Planul National de Actiuni în domeniul drepturilor omului al Republicii Moldova pentru perioada 2004 – 2008, p. 2

http://www.unhchr.ch/html/menu2/moldova.doc

(3) Standardele CPT pot fi gasite în limba engleza pe adresa de internet a CPT:

http://www.cpt.coe.int/en/documents/eng-standards-scr.pdf; în româna si rusa: http://www.cpt.coe.int/en/other-languages.htm

(4) Toate rapoartele CPT sînt disponibile pe adresa de internet a CPT: http://www.cpt.coe.int/en/states/mda.htm

(5) Conformunui recensamînt organizat în 1989, care a inclus si Transnistria, numarul populatiei era de 4.3 milioane de persoane. Într-un recensamînt organizat în 2004, care a exclus Transnistria, numarul populatiei era de 3,6 milioane de persoane.

(6) Exista neîntelegeri considerabile referitor la faptul daca limba trebuie sa se numeasca ’româna’ sau ‘moldoveneasca’. Amnesty International numeste limba ‘moldoveneasca’ deoarece astfel este descrisa limba de stat în Constitutie.

(7) The Republic of Moldova: Human Development Report 2006 [Republica Moldova: Raportul asupra dezvoltarii umane 2006], UNDP, Chisinau, 2006, p. 11

(8) UNDP, p.10.

(9) Uildriks, Niels and van Reenen, Piet, Policing Post-communist Societies. Police-Public Violence, Democratic Policing and Human Rights, Intersentia, 2003, p.47.

(10) Hotarîrea 1994/37 din 4 March 1994 a Comisiei pentru drepturile omului

(11) A/52/40, Raport adresat sesiunii 52 a Adunarii Generale (1997), para.109, cu referinta la Elvetia.

(12) Salariul lunar mediu în Republica Moldova în 2007 era de circa 100 de euro.

(13) Raportul Raportorului Special ONU pentru probleme de tortura, UN Doc. A/61/259 (14 august 2006), para.67.

(14) Association for the Prevention of Torture [Asociatia pentru prevenirea torturii], Monitoring places of detention: a practical guide [Monitorizarea locurilor de detentie: un ghid practic], Geneva, aprilie 2004.

(15) Comunicat de presa al biroului Procuraturii Generale, 29 septembrie 2006.

(16) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, comunicat de presa emis de grefierul curtii, 5 iunie 2007, Audiente: 6 si 7 iunie, 2007.

(17) Principiul 3(b), Principiile pentru investigarea si documentarea efectiva a torturii si a altor pedepse si tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, hotarîrea Adunarii Generale nr. 55/89, 4 decembrie 2000.

(18) "Memoria"este un centru non-guvernamental de tratament care ofera sprijin medical si psihologic victimelor torturii. Multe din victimele torturii care sînt tratate de "Memoria" nu depun plîngeri referitoare la actele de tortura sau maltrataripe care le-au suferit. Conform directoarei centrului „Memoria", Ludmila Popovici, ei si multi altii sînt împiedicati de dificultatile de depunere a plîngerilor si de teama de represalii. Aceasta situatie conduce la slaba raportare a actelor de tortura si rele tratamente, care contribuie la rîndul ei la mentinerea impunitatii.

(19) Codul de procedura penala, Articolul 274.

(20) Conclusions and Recommendations of the Committee against Torture, UN Committee against Torture, Thirtieth Session, Consideration of Reports Submitted by States Parties Under Article 19 of the Convention, Moldova. [Concluziile si Recomandarile Comitetului împotriva torturii, Comitetul împotriva torturii, Sesiunea 30, Consideratii asupra rapoartelor prezentate de statele parte conform Articolului 19 al Conventiei, Moldova].

(21) Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights, Istanbul Protocol: Manual on the Effective Investigation and Documentation of Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment, p. 17. [Biroul Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, Protocolul de la Istanbul: Manual pentru investigarea efectiva si documentarea torturii si a altor pedepse si tratamente cu cruzime, inhumane sau degradante, p. 17]. http://www.ohchr.org/english/about/publications/docs/8rev1.pdf

********